End of a path

14 Sep

I understood that there are standards that I am unable to fit. Expectations I was and still am unable to meet. That my percentage of failures and wins is slowly but surely becoming frustrating not only for me but also for those that want things to change to the better within the Roma communities. I also understand that my articles and political stands can hurt the interests of some or most Roma groups due to many reasons.

Therefore, I am giving up being a Roma rights activist. I feel that I tried as hard as I could while I was involved in it. Obviously, I was not as successful as I wanted to be. I will not be part of any Roma organization and I do not intend to take part in anything dealing specifically with Roma. I will have no professional contacts with the Roma political or civil society but I will stay in touch with a few friends. I will continue to volunteer in the ghetto in Bucharest and will remain very involved in the political issues that I am passionate about – those related to children rights, populism and corruption.

I am not planning to talk or write more about the reasons for my decision or about what I will do next. I think most of you reading this already know about the challenges ahead for the Roma movement, and I know there are enough strong, smart and courageous activists ready to tackle these. I very much enjoyed working with some of them.

I know this might risks to seem as a call for attention. Far from it, I feel I received far more attention than I deserved. At the same time I do not want to have to repeat the last two paragraphs that have been my standard reply to people that wanted to find out  what happened.

I apologize to all of you that I will not reply or be in touch in the future.

Advertisements

USR

1 Aug

Ma intreb de cateva saptamani cum a ajuns USR-ul in situatia actuala. Cum s-a putut intampla ca singurul partid in care zdrobitoarea majoritate a senatorilor si deputatilor sunt onesti, super destepti pe nisa lor si o parte dintre ei profesionisti impecabili, in loc sa devina partidul magnet pentru  cei mai multi dintre noi, cei care am iesit in strada in iarna, a devenit o mai mica sau mai mare dezamagire si o justificare pentru dezgustul sau apatia politica a celor care ar trebui sa fie implicati in politica?

Si dincolo de asteptarile noastre, adesea exagerate care de multe ori se potrivesc mai bine partidului pestisorului de aur, dincolo de cosmarul managerial pe care il implica un grup de zeci de oameni foarte inteligenti, incapatanati si fara prea mare experienta in a accepta si a munci pentru un compromis agreat, dincolo de petardele  ‘formatorilor de opinie’ platiti de mafioti de tip Vantu si Ghita ma framanta ce s-ar putea face pentru ca USR-ul sa devina motorul pe care multi ni-l dorim pentru a reforma clasa politica.

E clar ca s-au facut multe greseli si ca USR-ul a avut o comunicare haotica si adesea contradictorie. Ca in loc sa isi impuna o agenda politica clara a permis ca agenda lor sa fie de multe ori impusa din exterior. De asemenea, e clar ca paranoia nationala de tipul „se fura partidul”, a dihotomiei tampite „ ori esti cu noi ori esti impotriva noastra”, complexul dreptatii absolute si inflexibilitatea opiniilor sunt toate motive serioase pentru care avem in acest moment un partid in criza si in mare pericol de a se faramita.

Nicusor Dan a creat USR-ul si merita mult mai mult respect decat primeste in acest moment. Din pacate nu cred ca are nici carisma, nici dorinta si nici calitatile manageriale de a conduce un partid in care marea majoritate a celor care sunt in fruntea lui au obsesia de a schimba lumea. Obsesii bune dar de multe ori contradictorii. Poate Nicusor ar putea  fi un primar exceptional pentru Bucuresti  si poate acesta ar trebui sa fie obiectivul principal al lui pentru perioada urmatoare .  Cred ca USR-ul are nevoie de o personalitate sau si mai bine de personalitati  capabile sa conduca si sa motiveze oameni super inteligenti si desigur dificili. Desi personal cred ca ar fi cel mai bine ma indoiesc ca Dacian ar vrea sa se implice in asta. In plus sunt sigur ca nu este  singurul capabil sa impuna indeajuns respect incat sa asigure disciplina si motivatia necesara pentru a face USR-ul un partid capabil sa bata PSD-ul in alegeri.

Din afara solutiile par, bineinteles, mult mai simple. Un mesaj foarte clar de unitate a partidului si un apel bine scris pentru a atrage in USR a pe cei care isi doresc reforma clasei politice, ar fi primii pasi. Folosirea unor principii relativ simple cum ar fi onestitate, succes profesional care sa preceada cariera politica si obiective clare pentru a schimba in bine Romania cred ca ar putea atrage oameni noi si ar schimba situatia actuala. O disciplina foarte clara de partid de opozitie ar fi urmatorul pas. Explicarea clara a unei colaborari cu Platforma 100 este, de asemenea, necesara.

Pentru mine logic ar fi ca Platforma 100 sa devina think-tank-ul reformei administratiei locale si al clasei politice, iar USR-ul partidul capabil sa forteze implementarea .

In mod paradoxal sper din toata inima sa nu am dreptate, iar USR-ul sa reuseasca sa isi rezolve problemele de leadership fara interventii din afara partidului. As fi vrut sa ii spun toate astea si chiar mai multe lui Nicusor Dan, dar, din pacate, desi am incercat in mod repetat sa ma intalnesc cu el, nu am reusit. Eu cred ca USR-ul este singurul partid frecventabil pe care il avem si o sa fac tot posibilul sa ajut de fiecare data cand voi putea sau cand va fi nevoie.

 

Within and outside

6 Jul

Anti-Gypsyism remains a very serious problem all over Europe. There is enough out there and in all kind of shapes and forms to satisfy even the most eclectic tastes and justify ‘opinions’ starting from those who think we, Roma, deserve to be killed or permanently sterilized to those that reject us just because we are ‘different’.

I witnessed every type of anti-Roma rejection from institutional ones(the only meeting within an intergovernmental institution where I saw guards in front of the doors was in the case of a rather small Roma meeting) to biological one(segregation in hospitals in order to protect the majority population from the ‘gypsy diseases’). I heard people saying some of the most awful possible things about us, the Roma, but I also heard well intended people making racist jokes that were considered funny by those around them.

The worst type of anti-Gypsyism I faced came not from the majority but paradoxically enough from Roma. The most absurd accusations, the most vicious attacks, the most disgusting theories of racial, sexual and religious superiority and also the anti-Gypsyism that affected me the most came from us, Roma, and not from the majority. Unfortunately I am not at all an exceptional case.

I do understand the triggers and the reasons and I am smart enough to find numerous ways to justify it. The lack of resources, the marginality, survival techniques, power struggles, self-contradictions and ambiguities of Roma identity are just some of these.

A good majority of those of Roma facing the worst of racism on behalf of the majorities are not speakers of Romani and come from a mixed ethnic background. I, myself, grew up in a mix family and with rare opportunities to speak Romani. The overwhelming majority of leading Roma activists are in the same situation.

Somewhat expected, nowadays, some of them push a rather radical agenda that has very little to do with Human Rights but most to do with access to resources and political power based on ethnicity and not much else. Such a movement is in my opinion dangerous as it risks alienating the majorities of both non-Roma and Roma. It is also dangerous because involves a necessary radicalization of the race discourse that we should abhor.

Fighting against anti-Gypsyism should be a part of fighting against Human Rights abuses, against extremism and populism and not a justification to endorse abuses. It is not rare that anti-Gypsyism is used, unfortunately, as an excuse to justify corruption, violation of rights (especially of children) and maintaining power by toxic leadership. Sometimes is used to justify blatant racism that targets the non-Roma.

Solutions to address the existing situation of Roma in Europe should have indeed fighting anti-Gypsyism at the very core. But those solutions should not ignore neither the risks of racism within the many and very heterogeneous Roma groups nor the reverse racism that seems to become more and more acceptable among some of the Roma political elites.

About football and stopping violence against women

14 Jun

My childhood

Violence was a huge part of my childhood and teenage years. If there was a day without yelling and screaming, or a week without what my grandfather used to call a “healthy beating”, it meant that I was either in my grandmother’s village doing what a true Roma intellectual such as myself was supposed to do – in other words, guarding the cows – in a coma, or in a communist camp. There was not much difference between the three.

When I first heard of Tourette’s syndrome, I thought “damn, we should have been called Tourette”. Valeriu Nicolae Tourette sounds just about right. At least we should have received an Oscar or something for Tourette’s. Swearing and verbal abuse were part of our most valued linguistic dictionary, and we exercised this skill in at least three languages (the advantage of some of my relatives being married to Hungarian- and German-speaking Romanians).

If Gogu wasn’t beating Ana or Lica, Ghica wasn’t beating aunt Silica, Karol wasn’t abusing Geta, or my mother wasn’t threatening to beat my father with an iron rod after he tried to beat her, then that was a very weird week. Chances were that a week without beatings was during the month when the entire male part of the family was working hard to make plum brandy and, accordingly, all of them were lost to humanity for that time. The only other beating-free week was the week of the great migration, when flocks of pigs were in flight. All of my family members being passionate about the esthetics of flying pigs, they would forget their traditional duty to beat their wives or children.

That was my childhood. As a young man, I had to stop a number of times my father trying to kill my mother considered to be nothing but “a filthy gypsy” by him and most of his family.

Ghettos today

The situation in the ghettos today is a lot worse. During the last decade, I have visited ghettos all around the world. I found out that many people with decision-making powers do not really understand either the extent, or the dangers, of domestic violence.

Over the last ten years, I have spent a lot of time working with children in one of the worst ghettos in Bucharest, Romania. I still spend most of my weekends working with these children. They see violence as a prerequisite for success and respect in the ghetto.

Reporting violence in the ghetto is complicated by the fact that women expect to be beaten; in some cases, the victim even considers it to be a “sign of love”. The drug dealers hate any police intervention and their persuasion methods are quite effective. In the rare case when somebody reports a violent incident, police intervention is quite unlikely. Firstly, the police officer probably does not consider that beating a wife or partner to be extraordinary as some do it themselves. Secondly, it is also likely that the police officer thinks that people that live in the ghettos are scum and don’t deserve the protection of the state.

Even in the unlikely case of police intervention, the situation of the abused woman is not likely to improve, quite the contrary in fact. The police officer will likely discover that the man of the house beats family members, including children, regularly and sometimes savagely. A high rate of alcoholism and drug addiction, combined with abject poverty and dismal living conditions for the children, would in most cases result in the police officer calling child protection services. The children may be taken from the family and put into state care. This may have disastrous results. On the one hand, many families depend on child welfare payments for survival; on the other hand, in the ghetto most people are aware of the very high incidence of sexual abuse within the state institutions for children. The police will probably give a fine, but in practical terms they can’t do anything for 72 hours in most European countries.

In the end, the woman will be left at home with a very angry husband, often surrounded by drug dealers whose business took a hit, at risk of losing her children, and having to find ways to pay the fine given to the abuser.

I have seen this happen more than once. I saw a woman beaten senseless by a drug dealer, because her daughter dared to call the police to stop a beating. I know of four other women who had to run away from home in order to escape being killed by their angry husbands after the police came by.

The children I work with expect to be beaten if they make a mistake. Their mothers expect me to beat them if they misbehave. Once, after being sent by their families to return the football shoes they had stolen from me, several kids thought that I wasn’t going to forgive them because I did not hit them. They were very puzzled when I told them that I would never hit them.

I was beaten as a child. I do not know even one woman or girl from my childhood that was not beaten. It is not only about ghettos and poor communities. Thousands of women, some of them famous, rich and powerful are killed every day in Europe. Tens of millions of women and girls are victims of domestic violence.

Football can make a difference

Football can be an unexpected but very powerful tool to make a difference.

The children in the ghettos know much more about football than anything else. Football players are their heroes. Men continue to be overwhelmingly the audience of the beautiful game. They also, unfortunately, continue to be by far the main perpetrators of domestic violence.

A call for action was initiated by a group of dedicated Members of European Parliament in order to support this initiative. 57 female members from all European Parties are at the core of it.

Three times fifteen seconds. That is all we need from UEFA. Fifteen seconds is also what we need from you. Please sign this petition – we might change the world a bit to the better.

https://www.change.org/p/european-parliament-wearefootballstopviolenceagainstwomen

Auras

8 Apr

Am inteles ce inseamna sa fiu tigan atunci cand Auras, frumoasa blocului de varsta mea, mi-a spus ca nu are voie sa se joace cu mine pentru ca tiganii sunt plini de paduchi si o bate maica-sa. Sa fiu rom era binisor, caci eram rom in sat la bunica. „ Tigan” insa era o nenoricire care mi se intampla in orasul asta mare si plin de straini.

Am plans rau, cel mai rau, din cate imi amintesc. Stiu ca tot atunci mi-am dat seama ca emotiile le simt in inima mult mai tare decat in cap.

Mama a incercat sa ma impace si mi-a cantat povestea cu ursul brun care in cele din urma, dupa ce se chinuie indeajuns, e acceptat de ursii albi. Mama a fost destul de dura pe partea asta si nu a vrut nicicand sa imi auda scuzele pentru esec. Mi-a repetat in nestire ca, daca esti chiar bun, nimeni nu poate sa ignore asta. Doar ca trebuie sa fii mult mai bun decat bun pentru ca romanii sa ne accepte ca fiind buni. Ca trebuie sa muncesc mai mult si mai ales, constant. Ea a muncit infernal toata viata.

Asta cu munca multa si constanta mi-a ramas bine infipta in cap.

Efectul negativ a fost nesiguranta. Nu am stiu nicicand daca sunt indeajuns de bun. Nu am fost nicicand sigur daca voi fi sau nu acceptat ca fiind indeajuns de destept, de profesionist sau de roman. Nu mi-am dat seama daca trebuie sa mai incerc sau sa ma opresc din a incerca. Nu am stiut de multe ori daca evaluarea mea a fost una bazata pe culoarea pielii sau pe ceea ce stiam sau ceea ce am facut.

A fost cam chinuitor, mai ales ca tata ura tiganii rau.

In liceu am avut colegi tare faini. Oameni care s-au purtat super bine cu mine si carora nu am stiut sa le multumesc cum trebuie. Am prins un pic de incredere. Si in facultate a fost bine, in ciuda faptului ca dupa 1990 rasismul in Romania a cam explodat. Colegii mei nu ma vedeau tigan si multi nici macar nu isi doreau sa ma vada altceva decat roman.

Am trecut prin indeajuns de multe incidente oribile datorate culorii pielii mele.

Am devenit unul dintre cei mai tineri manageri din oras si m-am bucurat de increderea si respectul celor cu care am lucrat.

Mi-a fost tare frica sa nu fiu perceput ca hot. Am facut tot ce am putut, tot timpul, ca sa evit sa am contact cu bani in mod direct si sa fac totul cat se poate de transparent.  La un moment dat patronul firmei mi-a spus ca sunt un idiot, ca singurul din intreaga firma care se indoieste de cinstea mea sunt eu.

Un an mai tarziu, la o intalnire cu furnizorii pe care o conduceam impreuna cu patronul, dupa o mica pauza, unul dintre ei a anuntat ca si-a pierdut telefonul. Era o caramida Nokia care costa cat jumatate de apartament. Zvonul ca eram tigan era déjà bine raspandit, indeajuns de raspandit incat pana si patronul firmei era vazut ca fiind tigan si el. Toata lumea s-a uitat spre mine.  Omul a plecat furios, convins fiind ca tiganii i-au furat telefonul.  Era in masina. Nu si-a cerut niciodata scuze, dar nici nu am mai lucrat cu el.

Acum sunt intr-o situatie cel putin ironica. Cand fac lucruri bune lumea crede ca sunt exceptionale, iar cand fac ceva prost, mi se trece cu vederea. Sau din nou e o sechela din copilarie. Imi este tare drag de Romania. Mi se pare ca sunt rasfatat de o multime de oameni incredibili de buni si de destepti.

Acum cateva saptamani am fost la o cina cu domnul Plesu. L-am ascultat povestind despre Nichita Stanescu si sper ca nu mi-au curs balele vizibil pentru ca mai vreau sa il ascult de cateva sute de ori, ca e plin de povesti. Ma intreb, inca, daca faptul ca sunt bagat in seama(din punctul meu de vedere nemeritat) de oameni ca domnul Plesu vine ca o urmare a asteptarilor mult mai mici de la romi decat de la romani.

Imediat dupa ce imi pun insa intrebarea, ma gandesc ca e jignitoare pentru oamenii astia senzationali si ca denota o problema structurala a mea.

Mama nu se vaita. Pentru ea intodeauna a parut ca nimic nu e imposibil. Un ghemotoc de om care lua hotarata farasul de fier sa ii sparga capul lui taica-miu cand asta, beat, depasea limitele( foarte relaxate dealtfel) dejectiilor verbale rasiste. O singura data i-am impartasit gandurile mele despre cum este sa fii ‘tigan’ de succes. Mi-a spus dur sa las tampeniile si sa imi vad de treaba.

Mama si-a omorat emotiile. A fost solutia ei pentru a supravietui abuzului continuu. S-a refugiat in munca si in cresterea noastra si a trait complet anesteziata toata viata. Supapa ei este in religie.

Acum o saptamana am fost pentru o ora in mijlocul unei familii. Toate femeile din familie, mama, matusa si fiica au super succes din punct de vedere profesional . Cele doua surori seamana mult cu mama. Fiica are tenul mai deschis. Numele de familie e cam de romi.Emotional toate sunt praf.

Probabil si ele stiu povestea cu ursul brun care trebuie sa se chinuie pentru a fi acceptat de ursii albi. Tatal lui Auras era si el cam brun si cel mai probabil maica-sa compensa. Auras a ramas o frumusete. Nimeni in Craiova nu cred ca ar putea sa isi dea seama daca e romnie sau nu.

8 Aprilei e Ziua Internationala a Romilor. Ar fi fain sa ne uram La Multi Ani oricat de ne-romi ne-am crede. Bahtalo ohto Avrilo savorenge!

E grozav, fratica, sa fii Ciolos

30 Mar

Fiul vitreg al lui Soros, mana dreapta a lui Johannis si cea stanga a Bruxelles-ului voitor de nenorociri, liderul zdrentelor alora de vor sa ne vanda tara dusmanilor. Elitistul ipocrit si zgarcioman de nu merge la business class ca sa se dea mare ca e cu boborul, nenorocitul care a vrut sa ia conducerea PNL-ului fara sa treaca prin alegerile din partid, rupatorul de USR si neam de grof frantuz si Julien de la Zalau. Seful guvernului zero barat, nesimtitul care a vorbit de rau Antena Sfanta, fraierul care nu a stiut sa minta cum si cand trebuie si fricosul care nu s-a luat la scandal cu valorile patriei gen Codrin Stefanescu si nu e capabil de mistocarie a la geniile Ponta si Dragnea. Ala de a facut compromisuri acceptand in guvern tot felul de nemernici de la partidele dusmane si nu a fost capabil sa ne conduca precum Tepes Voda.

Arhanghelul care ne va salva tara si neamul, sfantul care s-a sacrificat sa ne scoata din mocirla, culmea romanismului, a bunului simt si a valorii profesionale, gurul mondial al agriculturii, Fat-Frumos de Zalau, singurul capabil sa uneasca dreapta, cavalerul luminii tehnocratice, marele traversator de strada neinsotit, gigantica eminenta cenusie a spiritului natiunii, primul, cel mai principal si unicul necorupt al tarii. OMUL care a dus in spate de unul singur economia tarisoarei si a dus la o crestere economica nemaintalnita in istoria Romaniei. Arsenie Boca reincarnat tehnocrat si pictat pe cladirile si gardurile Bucurestiului.

Însă…

De ce dracului ar vrea un om sanatos la cap sa fie Dacian ? De ce un profesionist foarte bun, un om tare fain, decent, cinstit care uraste scandalul si cam introvert sa isi doreasca sa intre intr-o lupta electorala in general marsava, plina de sociopati luptand disperati sa evite puscaria ? De ce un om care nu are nevoie nici de onoarea, nici de puterea si nici de banii murdari din politica romaneasca sa isi doreasca sa fie liderul unei formatiuni politice?

De ce sa se expuna avalansei de mizerii comandate venite de la mafiotii care au controlat pentru toti acest timp Romania si asteptarilor exagerate ale oricarui roman suparat pe clasa politica si desigur mai destept decat oricare alt politician ?

De ce sa o mai faca ? De ce dupa un an in care a muncit asa cum ar trebui sa munceasca un prim-ministru- aproape non-stop- dupa ce a facut tot ceea ce a putut ca sa acopere gaurile din sistem, sa stopeze coruptia endemica si sa reziste presiunilor enorme ale sobolanilor politici sa vrea sa intre in conflict deschis cu ei ? Pentru a castiga inca o data o pozitie in care sa poata sa fie injurat de o multime de lume si cu riscul de a dezamagi mare noastra majoritate care avem asteptari uriase de la el si mai nimica de la noi ?

De ce sa isi doreasca cineva sa se simta vinovat ca oamenii care te-au urmat si si-au parasit vietiile linistite, carierele de succes si cateodata familiile sunt vanati de goarnele mediatice ale unuia ca Ghita sau Voiculescu si amenintati cu puscaria de o clasa politica care se lupta cu disperare sa isi pastreze privilegiile?

Dincolo de frazele gaunoase ale politrucilor smecheri care se bat in piept pentru cat de mult le pasa de Romania dupa ce au furat tot ce au putut, care ar fi motivatia sa o faci ?

Pentru Romania ? Care Romanie ? Romania aia dependenta de Antena 3, RomaniaTV, Realitatea TV si B1 care prefera sa fie spalata pe creier decat sa faca un minim efort de a examina critic propaganda mediatica care e ambalata drept stiri ? Romania celor care si-au bagat picioarele in el de vot si s-au dus in week-end sa se relaxeze caci nimeni nu se ridica la standardele lor de etica si morala ?

Romania orgoliilor exagerate care permite oricarui roman cu un titlu cat de cat pompos sa isi dea cu parerea despre orice la televizor si oricarui Gica sa comenteze cu spume cat de buni sau prosti sunt oamenii din guvern fara sa stie atributiile elementare ale guvernului ?

Pentru cine ? Pentru toti cei care ii spun ce si cum sa faca in timp ce ei nu au facut si nici nu vor face nimic pentru a ajuta tarisoara pentru care se bat cu pumnii in piept ?

Pentru Romania adevarata de la tara lui Pandale sau de la capitala lui Firea ? Pentru Oltenia Olgutei si Teleormanul lui Dragnea ? Pentru cine ?

Pentru #rezist ?

Ce facem noi ca sa avem un lider bun ? Care este responsabilitatea noastra pentru a convinge oameni ca Dacian sau mai buni decat el sa isi doreasca sa ne reprezinte si sa isi asume ‘ binecuvantarile’ multiple care vin odata cu curajul de a te bate cu un sistem feudal de dependenta de baroni politici, cu o administratie publica incompetenta si mitomana , cu cultura spagii si a nepotismului ?

De ce ne asteptam ca liderul sa vrea sa ne fie lider in conditiile in care marea noastra majoritate cautam de fapt un Mesia si nu un profesionist cinstit?

Daca as fi Dacian singura mea motivatie pentru a face multimea de lucruri care imi sunt inconfortabile ar fi oamenii din jurul meu care sa ma inspire sa fac sacrificiul asta.

Si oamenii aia nu ar trebui sa fie numai cei care #rezista, ci si cei care fac. Cei care nu numai vorbesc ca isi doresc schimbarea, dar si fac ceva sa se schimbe ei si lumea din jurul lor in mai bine la fel sau mai bine decat si-ar dori sa o faca clasa politica.

Deocamdata nu avem indeajuns de multi. Si pana cand vom avea, va trebui sa acceptam ca politica romaneasca ramane atractiva pentru tot felul de ciurucuri smecherase si sociopate si aproape infrecventabila pentru cei de care intr-adevar am avea nevoie sa ne conduca.

Si daca castigati tot?

31 Jan

Daca chiar reusiti sa convingeti nu numai o parte a parintilor, rudelor si cunostintelor noastre care au devenit dependente de emisiunile dumneavoastra, ci majoritatea lor? Daca o sa creada mai toti ca intr-adevar orice argumente impotriva dumneavoastra sunt asa cum v-am auzit spunand repetat: argumente impotriva libertatii, fabricate de securisti si cu motivatii fasciste?

Daca reusiti sa ne faceti sa uitam ca in fapt nu sunteti liberi, ci chiar din contra, sunteti cam dependenti de niste slujbe murdare dar bine platite ale unor televiziuni controlate de un securist dovedit, care este in puscarie pentru acte de coruptie si a unui fugar mafiot?

Daca nu o sa mai vedem manipularea oribila pe care o faceti seara de seara intr-un mod din ce in ce mai profesionist si o sa va credem minciunile complexe construite pe cateva grame de adevar intr-un mod care pare inspirat de propaganda fascista?

Daca nu o sa mai vedem ca sunteti si folositi exact ceea ce le reprosati ca sunt si ceea ce spuneti ca fac adversarii dumneavoastra pentru a crea o alternativa de adevar convenabila voua si patronilor dumneavoastra?

Daca reusiti sa convingeti o majoritate zdrobitoare ca sunteti echidistanti, desi circulati aceiasi oameni de la o emisiune la alta si de la o televiziune la alta care sunt fie platiti direct, fie indirect de oamenii care sunt in puscarie sau ar trebui sa fie in puscarie si care finanteaza la greu masinariile dumneavoastra, oameni printre care sunt la randul lor fosti securisti dovediti sau fosti puscariasi?

Daca reusiti sa speriati toti profesionistii cinstiti care pot si si-ar dori sa aduca o schimbare in clasa politica cu ‘stiri pe surse’ menite sa le distruga credibilitatea?

Daca chiar convingeti majoritatea ca cei care nu agream cu dumneavoastra suntem niste nimicuri sorosiste, bruxeleze, corporatiste, tehnocrate, niste dusmani ai valorilor adevarate si ca cei care reprezinta romanismul adevarat sunt numai oamenii pe care ii promovati dumneavoastra?

Daca o sa ajungeti sa aveti rata de audienta necesara pentru a putea aduce la conducere orice partid doriti pentru a nu mai fi nevoiti sa il pupati in cur pe Dragnea pentru ordonante care sa va salveze patronii?

Daca reusiti sa creati versiunea romaneasca a Newspeak-ului lui Orwell si ne inchideti gura definitiv, ce se va intampla?

Va maresc salariul? Sperati sa scapati de blestemul mancatului de cacat la comanda? O sa va recuperati coloana vertebrala? O sa redeveniti oamenii care v-ati dori sa fiti? O sa ajungeti in locul lui Gadea sau o sa il luati locul lui Ciutacu? O sa fiti ce?

A expune corupti pentru ca erau concurenta coruptului care va plateste are intr-adevar un efect bun, dar la sfarsitul zilei tot coprofragie comandata se numeste. Faptul ca in mod exceptional aveti unu, doi jurnalisti buni si ca tot exceptional faceti emisiuni bune sau aduceti oameni care merita sa fie auziti pare in context o chestie premeditata menita sa dea credibilitate marlaniilor pe care le generati zilnic.

Si oricat de prost va functioneaza disonanta cognitiva, indiferent de gradul de marlanie sau sociopatie pe care il aveti sau l-ati dezvoltat, indiferent de marimea grupului care va valideaza acum minciunile, va fi imposibil sa nu va prindeti intr-o zi ca sunteti toxici. Cariera dumneavoastra nu este una de jurnalist/a justitiar/a asa cum sper ca va imaginati, ci una de trambita urata a unor mafioti.