Within and outside

6 Jul

Anti-Gypsyism remains a very serious problem all over Europe. There is enough out there and in all kind of shapes and forms to satisfy even the most eclectic tastes and justify ‘opinions’ starting from those who think we, Roma, deserve to be killed or permanently sterilized to those that reject us just because we are ‘different’.

I witnessed every type of anti-Roma rejection from institutional ones(the only meeting within an intergovernmental institution where I saw guards in front of the doors was in the case of a rather small Roma meeting) to biological one(segregation in hospitals in order to protect the majority population from the ‘gypsy diseases’). I heard people saying some of the most awful possible things about us, the Roma, but I also heard well intended people making racist jokes that were considered funny by those around them.

The worst type of anti-Gypsyism I faced came not from the majority but paradoxically enough from Roma. The most absurd accusations, the most vicious attacks, the most disgusting theories of racial, sexual and religious superiority and also the anti-Gypsyism that affected me the most came from us, Roma, and not from the majority. Unfortunately I am not at all an exceptional case.

I do understand the triggers and the reasons and I am smart enough to find numerous ways to justify it. The lack of resources, the marginality, survival techniques, power struggles, self-contradictions and ambiguities of Roma identity are just some of these.

A good majority of those of Roma facing the worst of racism on behalf of the majorities are not speakers of Romani and come from a mixed ethnic background. I, myself, grew up in a mix family and with rare opportunities to speak Romani. The overwhelming majority of leading Roma activists are in the same situation.

Somewhat expected, nowadays, some of them push a rather radical agenda that has very little to do with Human Rights but most to do with access to resources and political power based on ethnicity and not much else. Such a movement is in my opinion dangerous as it risks alienating the majorities of both non-Roma and Roma. It is also dangerous because involves a necessary radicalization of the race discourse that we should abhor.

Fighting against anti-Gypsyism should be a part of fighting against Human Rights abuses, against extremism and populism and not a justification to endorse abuses. It is not rare that anti-Gypsyism is used, unfortunately, as an excuse to justify corruption, violation of rights (especially of children) and maintaining power by toxic leadership. Sometimes is used to justify blatant racism that targets the non-Roma.

Solutions to address the existing situation of Roma in Europe should have indeed fighting anti-Gypsyism at the very core. But those solutions should not ignore neither the risks of racism within the many and very heterogeneous Roma groups nor the reverse racism that seems to become more and more acceptable among some of the Roma political elites.

About football and stopping violence against women

14 Jun

My childhood

Violence was a huge part of my childhood and teenage years. If there was a day without yelling and screaming, or a week without what my grandfather used to call a “healthy beating”, it meant that I was either in my grandmother’s village doing what a true Roma intellectual such as myself was supposed to do – in other words, guarding the cows – in a coma, or in a communist camp. There was not much difference between the three.

When I first heard of Tourette’s syndrome, I thought “damn, we should have been called Tourette”. Valeriu Nicolae Tourette sounds just about right. At least we should have received an Oscar or something for Tourette’s. Swearing and verbal abuse were part of our most valued linguistic dictionary, and we exercised this skill in at least three languages (the advantage of some of my relatives being married to Hungarian- and German-speaking Romanians).

If Gogu wasn’t beating Ana or Lica, Ghica wasn’t beating aunt Silica, Karol wasn’t abusing Geta, or my mother wasn’t threatening to beat my father with an iron rod after he tried to beat her, then that was a very weird week. Chances were that a week without beatings was during the month when the entire male part of the family was working hard to make plum brandy and, accordingly, all of them were lost to humanity for that time. The only other beating-free week was the week of the great migration, when flocks of pigs were in flight. All of my family members being passionate about the esthetics of flying pigs, they would forget their traditional duty to beat their wives or children.

That was my childhood. As a young man, I had to stop a number of times my father trying to kill my mother considered to be nothing but “a filthy gypsy” by him and most of his family.

Ghettos today

The situation in the ghettos today is a lot worse. During the last decade, I have visited ghettos all around the world. I found out that many people with decision-making powers do not really understand either the extent, or the dangers, of domestic violence.

Over the last ten years, I have spent a lot of time working with children in one of the worst ghettos in Bucharest, Romania. I still spend most of my weekends working with these children. They see violence as a prerequisite for success and respect in the ghetto.

Reporting violence in the ghetto is complicated by the fact that women expect to be beaten; in some cases, the victim even considers it to be a “sign of love”. The drug dealers hate any police intervention and their persuasion methods are quite effective. In the rare case when somebody reports a violent incident, police intervention is quite unlikely. Firstly, the police officer probably does not consider that beating a wife or partner to be extraordinary as some do it themselves. Secondly, it is also likely that the police officer thinks that people that live in the ghettos are scum and don’t deserve the protection of the state.

Even in the unlikely case of police intervention, the situation of the abused woman is not likely to improve, quite the contrary in fact. The police officer will likely discover that the man of the house beats family members, including children, regularly and sometimes savagely. A high rate of alcoholism and drug addiction, combined with abject poverty and dismal living conditions for the children, would in most cases result in the police officer calling child protection services. The children may be taken from the family and put into state care. This may have disastrous results. On the one hand, many families depend on child welfare payments for survival; on the other hand, in the ghetto most people are aware of the very high incidence of sexual abuse within the state institutions for children. The police will probably give a fine, but in practical terms they can’t do anything for 72 hours in most European countries.

In the end, the woman will be left at home with a very angry husband, often surrounded by drug dealers whose business took a hit, at risk of losing her children, and having to find ways to pay the fine given to the abuser.

I have seen this happen more than once. I saw a woman beaten senseless by a drug dealer, because her daughter dared to call the police to stop a beating. I know of four other women who had to run away from home in order to escape being killed by their angry husbands after the police came by.

The children I work with expect to be beaten if they make a mistake. Their mothers expect me to beat them if they misbehave. Once, after being sent by their families to return the football shoes they had stolen from me, several kids thought that I wasn’t going to forgive them because I did not hit them. They were very puzzled when I told them that I would never hit them.

I was beaten as a child. I do not know even one woman or girl from my childhood that was not beaten. It is not only about ghettos and poor communities. Thousands of women, some of them famous, rich and powerful are killed every day in Europe. Tens of millions of women and girls are victims of domestic violence.

Football can make a difference

Football can be an unexpected but very powerful tool to make a difference.

The children in the ghettos know much more about football than anything else. Football players are their heroes. Men continue to be overwhelmingly the audience of the beautiful game. They also, unfortunately, continue to be by far the main perpetrators of domestic violence.

A call for action was initiated by a group of dedicated Members of European Parliament in order to support this initiative. 57 female members from all European Parties are at the core of it.

Three times fifteen seconds. That is all we need from UEFA. Fifteen seconds is also what we need from you. Please sign this petition – we might change the world a bit to the better.

https://www.change.org/p/european-parliament-wearefootballstopviolenceagainstwomen

Auras

8 Apr

Am inteles ce inseamna sa fiu tigan atunci cand Auras, frumoasa blocului de varsta mea, mi-a spus ca nu are voie sa se joace cu mine pentru ca tiganii sunt plini de paduchi si o bate maica-sa. Sa fiu rom era binisor, caci eram rom in sat la bunica. „ Tigan” insa era o nenoricire care mi se intampla in orasul asta mare si plin de straini.

Am plans rau, cel mai rau, din cate imi amintesc. Stiu ca tot atunci mi-am dat seama ca emotiile le simt in inima mult mai tare decat in cap.

Mama a incercat sa ma impace si mi-a cantat povestea cu ursul brun care in cele din urma, dupa ce se chinuie indeajuns, e acceptat de ursii albi. Mama a fost destul de dura pe partea asta si nu a vrut nicicand sa imi auda scuzele pentru esec. Mi-a repetat in nestire ca, daca esti chiar bun, nimeni nu poate sa ignore asta. Doar ca trebuie sa fii mult mai bun decat bun pentru ca romanii sa ne accepte ca fiind buni. Ca trebuie sa muncesc mai mult si mai ales, constant. Ea a muncit infernal toata viata.

Asta cu munca multa si constanta mi-a ramas bine infipta in cap.

Efectul negativ a fost nesiguranta. Nu am stiu nicicand daca sunt indeajuns de bun. Nu am fost nicicand sigur daca voi fi sau nu acceptat ca fiind indeajuns de destept, de profesionist sau de roman. Nu mi-am dat seama daca trebuie sa mai incerc sau sa ma opresc din a incerca. Nu am stiut de multe ori daca evaluarea mea a fost una bazata pe culoarea pielii sau pe ceea ce stiam sau ceea ce am facut.

A fost cam chinuitor, mai ales ca tata ura tiganii rau.

In liceu am avut colegi tare faini. Oameni care s-au purtat super bine cu mine si carora nu am stiut sa le multumesc cum trebuie. Am prins un pic de incredere. Si in facultate a fost bine, in ciuda faptului ca dupa 1990 rasismul in Romania a cam explodat. Colegii mei nu ma vedeau tigan si multi nici macar nu isi doreau sa ma vada altceva decat roman.

Am trecut prin indeajuns de multe incidente oribile datorate culorii pielii mele.

Am devenit unul dintre cei mai tineri manageri din oras si m-am bucurat de increderea si respectul celor cu care am lucrat.

Mi-a fost tare frica sa nu fiu perceput ca hot. Am facut tot ce am putut, tot timpul, ca sa evit sa am contact cu bani in mod direct si sa fac totul cat se poate de transparent.  La un moment dat patronul firmei mi-a spus ca sunt un idiot, ca singurul din intreaga firma care se indoieste de cinstea mea sunt eu.

Un an mai tarziu, la o intalnire cu furnizorii pe care o conduceam impreuna cu patronul, dupa o mica pauza, unul dintre ei a anuntat ca si-a pierdut telefonul. Era o caramida Nokia care costa cat jumatate de apartament. Zvonul ca eram tigan era déjà bine raspandit, indeajuns de raspandit incat pana si patronul firmei era vazut ca fiind tigan si el. Toata lumea s-a uitat spre mine.  Omul a plecat furios, convins fiind ca tiganii i-au furat telefonul.  Era in masina. Nu si-a cerut niciodata scuze, dar nici nu am mai lucrat cu el.

Acum sunt intr-o situatie cel putin ironica. Cand fac lucruri bune lumea crede ca sunt exceptionale, iar cand fac ceva prost, mi se trece cu vederea. Sau din nou e o sechela din copilarie. Imi este tare drag de Romania. Mi se pare ca sunt rasfatat de o multime de oameni incredibili de buni si de destepti.

Acum cateva saptamani am fost la o cina cu domnul Plesu. L-am ascultat povestind despre Nichita Stanescu si sper ca nu mi-au curs balele vizibil pentru ca mai vreau sa il ascult de cateva sute de ori, ca e plin de povesti. Ma intreb, inca, daca faptul ca sunt bagat in seama(din punctul meu de vedere nemeritat) de oameni ca domnul Plesu vine ca o urmare a asteptarilor mult mai mici de la romi decat de la romani.

Imediat dupa ce imi pun insa intrebarea, ma gandesc ca e jignitoare pentru oamenii astia senzationali si ca denota o problema structurala a mea.

Mama nu se vaita. Pentru ea intodeauna a parut ca nimic nu e imposibil. Un ghemotoc de om care lua hotarata farasul de fier sa ii sparga capul lui taica-miu cand asta, beat, depasea limitele( foarte relaxate dealtfel) dejectiilor verbale rasiste. O singura data i-am impartasit gandurile mele despre cum este sa fii ‘tigan’ de succes. Mi-a spus dur sa las tampeniile si sa imi vad de treaba.

Mama si-a omorat emotiile. A fost solutia ei pentru a supravietui abuzului continuu. S-a refugiat in munca si in cresterea noastra si a trait complet anesteziata toata viata. Supapa ei este in religie.

Acum o saptamana am fost pentru o ora in mijlocul unei familii. Toate femeile din familie, mama, matusa si fiica au super succes din punct de vedere profesional . Cele doua surori seamana mult cu mama. Fiica are tenul mai deschis. Numele de familie e cam de romi.Emotional toate sunt praf.

Probabil si ele stiu povestea cu ursul brun care trebuie sa se chinuie pentru a fi acceptat de ursii albi. Tatal lui Auras era si el cam brun si cel mai probabil maica-sa compensa. Auras a ramas o frumusete. Nimeni in Craiova nu cred ca ar putea sa isi dea seama daca e romnie sau nu.

8 Aprilei e Ziua Internationala a Romilor. Ar fi fain sa ne uram La Multi Ani oricat de ne-romi ne-am crede. Bahtalo ohto Avrilo savorenge!

E grozav, fratica, sa fii Ciolos

30 Mar

Fiul vitreg al lui Soros, mana dreapta a lui Johannis si cea stanga a Bruxelles-ului voitor de nenorociri, liderul zdrentelor alora de vor sa ne vanda tara dusmanilor. Elitistul ipocrit si zgarcioman de nu merge la business class ca sa se dea mare ca e cu boborul, nenorocitul care a vrut sa ia conducerea PNL-ului fara sa treaca prin alegerile din partid, rupatorul de USR si neam de grof frantuz si Julien de la Zalau. Seful guvernului zero barat, nesimtitul care a vorbit de rau Antena Sfanta, fraierul care nu a stiut sa minta cum si cand trebuie si fricosul care nu s-a luat la scandal cu valorile patriei gen Codrin Stefanescu si nu e capabil de mistocarie a la geniile Ponta si Dragnea. Ala de a facut compromisuri acceptand in guvern tot felul de nemernici de la partidele dusmane si nu a fost capabil sa ne conduca precum Tepes Voda.

Arhanghelul care ne va salva tara si neamul, sfantul care s-a sacrificat sa ne scoata din mocirla, culmea romanismului, a bunului simt si a valorii profesionale, gurul mondial al agriculturii, Fat-Frumos de Zalau, singurul capabil sa uneasca dreapta, cavalerul luminii tehnocratice, marele traversator de strada neinsotit, gigantica eminenta cenusie a spiritului natiunii, primul, cel mai principal si unicul necorupt al tarii. OMUL care a dus in spate de unul singur economia tarisoarei si a dus la o crestere economica nemaintalnita in istoria Romaniei. Arsenie Boca reincarnat tehnocrat si pictat pe cladirile si gardurile Bucurestiului.

Însă…

De ce dracului ar vrea un om sanatos la cap sa fie Dacian ? De ce un profesionist foarte bun, un om tare fain, decent, cinstit care uraste scandalul si cam introvert sa isi doreasca sa intre intr-o lupta electorala in general marsava, plina de sociopati luptand disperati sa evite puscaria ? De ce un om care nu are nevoie nici de onoarea, nici de puterea si nici de banii murdari din politica romaneasca sa isi doreasca sa fie liderul unei formatiuni politice?

De ce sa se expuna avalansei de mizerii comandate venite de la mafiotii care au controlat pentru toti acest timp Romania si asteptarilor exagerate ale oricarui roman suparat pe clasa politica si desigur mai destept decat oricare alt politician ?

De ce sa o mai faca ? De ce dupa un an in care a muncit asa cum ar trebui sa munceasca un prim-ministru- aproape non-stop- dupa ce a facut tot ceea ce a putut ca sa acopere gaurile din sistem, sa stopeze coruptia endemica si sa reziste presiunilor enorme ale sobolanilor politici sa vrea sa intre in conflict deschis cu ei ? Pentru a castiga inca o data o pozitie in care sa poata sa fie injurat de o multime de lume si cu riscul de a dezamagi mare noastra majoritate care avem asteptari uriase de la el si mai nimica de la noi ?

De ce sa isi doreasca cineva sa se simta vinovat ca oamenii care te-au urmat si si-au parasit vietiile linistite, carierele de succes si cateodata familiile sunt vanati de goarnele mediatice ale unuia ca Ghita sau Voiculescu si amenintati cu puscaria de o clasa politica care se lupta cu disperare sa isi pastreze privilegiile?

Dincolo de frazele gaunoase ale politrucilor smecheri care se bat in piept pentru cat de mult le pasa de Romania dupa ce au furat tot ce au putut, care ar fi motivatia sa o faci ?

Pentru Romania ? Care Romanie ? Romania aia dependenta de Antena 3, RomaniaTV, Realitatea TV si B1 care prefera sa fie spalata pe creier decat sa faca un minim efort de a examina critic propaganda mediatica care e ambalata drept stiri ? Romania celor care si-au bagat picioarele in el de vot si s-au dus in week-end sa se relaxeze caci nimeni nu se ridica la standardele lor de etica si morala ?

Romania orgoliilor exagerate care permite oricarui roman cu un titlu cat de cat pompos sa isi dea cu parerea despre orice la televizor si oricarui Gica sa comenteze cu spume cat de buni sau prosti sunt oamenii din guvern fara sa stie atributiile elementare ale guvernului ?

Pentru cine ? Pentru toti cei care ii spun ce si cum sa faca in timp ce ei nu au facut si nici nu vor face nimic pentru a ajuta tarisoara pentru care se bat cu pumnii in piept ?

Pentru Romania adevarata de la tara lui Pandale sau de la capitala lui Firea ? Pentru Oltenia Olgutei si Teleormanul lui Dragnea ? Pentru cine ?

Pentru #rezist ?

Ce facem noi ca sa avem un lider bun ? Care este responsabilitatea noastra pentru a convinge oameni ca Dacian sau mai buni decat el sa isi doreasca sa ne reprezinte si sa isi asume ‘ binecuvantarile’ multiple care vin odata cu curajul de a te bate cu un sistem feudal de dependenta de baroni politici, cu o administratie publica incompetenta si mitomana , cu cultura spagii si a nepotismului ?

De ce ne asteptam ca liderul sa vrea sa ne fie lider in conditiile in care marea noastra majoritate cautam de fapt un Mesia si nu un profesionist cinstit?

Daca as fi Dacian singura mea motivatie pentru a face multimea de lucruri care imi sunt inconfortabile ar fi oamenii din jurul meu care sa ma inspire sa fac sacrificiul asta.

Si oamenii aia nu ar trebui sa fie numai cei care #rezista, ci si cei care fac. Cei care nu numai vorbesc ca isi doresc schimbarea, dar si fac ceva sa se schimbe ei si lumea din jurul lor in mai bine la fel sau mai bine decat si-ar dori sa o faca clasa politica.

Deocamdata nu avem indeajuns de multi. Si pana cand vom avea, va trebui sa acceptam ca politica romaneasca ramane atractiva pentru tot felul de ciurucuri smecherase si sociopate si aproape infrecventabila pentru cei de care intr-adevar am avea nevoie sa ne conduca.

Si daca castigati tot?

31 Jan

Daca chiar reusiti sa convingeti nu numai o parte a parintilor, rudelor si cunostintelor noastre care au devenit dependente de emisiunile dumneavoastra, ci majoritatea lor? Daca o sa creada mai toti ca intr-adevar orice argumente impotriva dumneavoastra sunt asa cum v-am auzit spunand repetat: argumente impotriva libertatii, fabricate de securisti si cu motivatii fasciste?

Daca reusiti sa ne faceti sa uitam ca in fapt nu sunteti liberi, ci chiar din contra, sunteti cam dependenti de niste slujbe murdare dar bine platite ale unor televiziuni controlate de un securist dovedit, care este in puscarie pentru acte de coruptie si a unui fugar mafiot?

Daca nu o sa mai vedem manipularea oribila pe care o faceti seara de seara intr-un mod din ce in ce mai profesionist si o sa va credem minciunile complexe construite pe cateva grame de adevar intr-un mod care pare inspirat de propaganda fascista?

Daca nu o sa mai vedem ca sunteti si folositi exact ceea ce le reprosati ca sunt si ceea ce spuneti ca fac adversarii dumneavoastra pentru a crea o alternativa de adevar convenabila voua si patronilor dumneavoastra?

Daca reusiti sa convingeti o majoritate zdrobitoare ca sunteti echidistanti, desi circulati aceiasi oameni de la o emisiune la alta si de la o televiziune la alta care sunt fie platiti direct, fie indirect de oamenii care sunt in puscarie sau ar trebui sa fie in puscarie si care finanteaza la greu masinariile dumneavoastra, oameni printre care sunt la randul lor fosti securisti dovediti sau fosti puscariasi?

Daca reusiti sa speriati toti profesionistii cinstiti care pot si si-ar dori sa aduca o schimbare in clasa politica cu ‘stiri pe surse’ menite sa le distruga credibilitatea?

Daca chiar convingeti majoritatea ca cei care nu agream cu dumneavoastra suntem niste nimicuri sorosiste, bruxeleze, corporatiste, tehnocrate, niste dusmani ai valorilor adevarate si ca cei care reprezinta romanismul adevarat sunt numai oamenii pe care ii promovati dumneavoastra?

Daca o sa ajungeti sa aveti rata de audienta necesara pentru a putea aduce la conducere orice partid doriti pentru a nu mai fi nevoiti sa il pupati in cur pe Dragnea pentru ordonante care sa va salveze patronii?

Daca reusiti sa creati versiunea romaneasca a Newspeak-ului lui Orwell si ne inchideti gura definitiv, ce se va intampla?

Va maresc salariul? Sperati sa scapati de blestemul mancatului de cacat la comanda? O sa va recuperati coloana vertebrala? O sa redeveniti oamenii care v-ati dori sa fiti? O sa ajungeti in locul lui Gadea sau o sa il luati locul lui Ciutacu? O sa fiti ce?

A expune corupti pentru ca erau concurenta coruptului care va plateste are intr-adevar un efect bun, dar la sfarsitul zilei tot coprofragie comandata se numeste. Faptul ca in mod exceptional aveti unu, doi jurnalisti buni si ca tot exceptional faceti emisiuni bune sau aduceti oameni care merita sa fie auziti pare in context o chestie premeditata menita sa dea credibilitate marlaniilor pe care le generati zilnic.

Si oricat de prost va functioneaza disonanta cognitiva, indiferent de gradul de marlanie sau sociopatie pe care il aveti sau l-ati dezvoltat, indiferent de marimea grupului care va valideaza acum minciunile, va fi imposibil sa nu va prindeti intr-o zi ca sunteti toxici. Cariera dumneavoastra nu este una de jurnalist/a justitiar/a asa cum sper ca va imaginati, ci una de trambita urata a unor mafioti.

De ce am pierdut

8 Jan
  1. Pentru ca nu am facut clara delimitarea dintre tehnocrat si functionarul politic lasat in urma de partidul-muma. Tehnocratii sunt cei care au venit in guvern cu experienta academica obtinuta la facultati adevarate si nu la fabricile de diplome a la Oprea. Sunt cei care au castigat experienta profesionala muncind pentru institutii respectabile, unde trebuie sa demonstrezi ca esti capabil, nu ca ai spatele potrivit. Cei care au avut succes nu pentru ca au adunat mortii la alegeri, l-au pupat in cur pe Nastase, Hrebenciuc, Blaga, Basescu  sau pentru ca au fost ei sau au avut rubedenii smechere sau securiste.

Zdrobitoarea majoritate a fostilor secretari de stat, secretari generali, secretari generali adjuncti, directori de servicii sunt in aceste pozitii de multi ani. Nu toti ( sunt cativa oameni foarte faini rataciti printre ei), dar marea lor majoritate merita cu prisosinta injuraturile adresate tehnocratilor de catre televiziunile aservite mafiotilor si sobolanilor politici care- in mod ironic- i-au si numit in pozitiile in care sunt. Pentru ca ei sunt oglinda perfecta a politicienilor care i-au promovat: incompetenti, corupti si mitocani .

  1. Pentru ca nu am fost nesimtiti. A fost aproape imposibil- avand un sef care ar putea fi ilustrarea practica a definitiei bunului simt si a modestiei- sa raspunzi adecvat avalansei de cacat mediatic la care am fost expusi  continuu, lucru facut profesionist si super eficient. Dacian a spus repetat in sedintele de la cancelarie ca noi suntem acolo ca sa incercam sa facem cat mai mult bine pentru cetateni si nu pentru a castiga popularitate.

Anii multi in care  sociopatii, toapele si toparlanii de la televiziuni- fie ca lucrau acolo sau ca au fost promovati in spatiul public acolo- au facut ca nesimtirea sa fie atuul principal al “safului” roman si noi nu am fost capabili sa facem mai nimic pentru a schimba asta, fiind prea prinsi in gestionarea crizelor zilnice.

  1. Pentru ca am fost naivi, prosti si fricosi. Am acceptat sa lucram cu aceiasi oameni  din sistem care sunt acolo nu pentru ca ar fi profesionisti, ci pentru ca au fost pusi acolo de politicienii care ii controleaza.

Am crezut in mod naiv ca atata timp cat tratezi oamenii cu care lucrezi cu incredere si respect, incet, incet vom reusi sa cream o masa critica care sa se poata reforma.

Am fost prosti pentru ca am crezut ca majoritatea celor care privesc la haznalele mediatice vor putea sa inteleaga manipularea oribilala la care sunt supusi si vor cauta raspunsurile direct de la noi – tehnocratii.

Odata ce am inteles cum functioneaza lucrurile ne-a fost  frica sa facem schimbarile necesare pentru ca exista riscul sa blocam complet sistemul. In plus, era deja prea tarziu cand ne-am dat seama ca, in fapt, noi eram priviti ca inamici de catre o administratie in general incompetenta si incapabila sa functioneze intr-un sistem meritocratic. Fara spaga, pile, pupincurism si trafic de influenta o buna parte a sistemului functionarilor publici nu ar exista.

  1. Pentru ca nu am inteles ca avem un adversar si – mai ales- ca adversarul este disperat. Am crezut in mod prostesc pentru primele luni ca toti cei din jurul nostru inteleg ca noi chiar ne dorim sa facem tot ceea ce putem ca sa fie mai bine. Si am crezut ca vom fi ajutati sa o facem.

Clica partidelor vechi lupta pentru supravietuire. Marea majoritate a elitelor partidelor ar muri de foame sau ca fosti puscariasi intr-un stat cinstit si meritocratic. Cei mai multi dintre maharii din partidele vechi lupta- nu pentru binele Romaniei ci pentru a se salva de la puscarie.

Trambitele, vuvuzelele si ciuvicii fara televiziunile  mafiotilor de care sunt dependenti ar muri  si ei de foame. Am priceput mult prea tarziu ca politicienii vechi vor fi ingroziti de posibilitatea ca oamenii cinstiti si profesionistii sa conduca guvernul, pentru ca asta ar insemna dezvaluirea furtului sistemic si automat puscarie si implicit sfarsitul carierei lor, a rudelor lor si a clicii asociate lor.

Noi, putinii tehnocrati din guvernul Ciolos stiam ca in momentul in care vom pleca ne vom intoarce la slujbele noastre bune sau foarte bune, unde suntem considerati buni sau foarte buni profesionisti, respectati si mult mai bine platiti decat in guvern.Slujbe unde suntem feriti de linsari mediatice platite.

Motivatia noastra de a incepe un razboi de aruncat zoaie pentru a supravietui pe pozitii unde nu eram chiar deloc fericiti era aproape de zero.

Asa ca am stat frumusel la locurile noastre si am incercat sa ne facem treaba cat mai bine. Nu am dezvaluit pentru stirile senzationale  stilul cateodata mafiot de functionare al parlamentarilor, nesimtirea cvasi-generala a liderilor politici si interferentele lor in ministere si nu am vorbit cum ar fi trebuit despre marlanii din randurile noastre . Nu am fost la televiziuni, pentru ca am crezut ca era mult mai important sa ne facem treaba si nu sa dam bine la emisiunile papagalilor de la televizor. Am ignorat opiniile ridicole ale unor securisti sau penali dovediti cu zero experienta in domeniile in care lucram noi pentru ca am crezut in mod stupid ca nu sunt relevante, desi acestia controleaza televiziuni cu audienta de sute de ori mai mare decat audienta noastra pe facebook.

Am pierdut si pentru ca a fost numai un an. Pentru ca nu am fost pregatiti sa functionam intr-un sistem profund disfunctional. Pentru ca ne-am crezut mai buni decat am putut sa fim si nu am estimat bine cat si ce putem face. Pentru ca nu am avut antrenamentul si nici motivatia de a ne scuipa si balacarii cu tatele, bufonii, sociopatii si coprofagii profesionisti care sunt disperati in a-si pastra pozitiile de putere unde au ajuns fie prin smechereala, agresivitate si  coruptie, fie taras.

Din pacate, schimbarea nu poate veni numai cu bun simt. Nu poti sa raspunzi batausului platit cu citate din Gandhi.  Nu poti raspunde atacurilor personale cu tacere sau cu principii sofisticate de etica si morala. Nu poti raspunde Sintezei Zilei cu un articolas pe facebook sau cu inchiderea televizorului.

Raspunsul ar putea fi daca am reusi sa ne adunam un grup relativ mare de donatori pentru a sprijini si responsabiliza initiative menite sa contrabalanseze ghiti, hrebenciucii, varanii si politica penala . Inca nu am raspunsul cum s-ar putea face asta cel mai bine dar inca ma chinui sa il gasesc.

incercand

13 Dec

De ce ?

  • Televiziuni si presa pline de trambite si vuvuzei legati de sobolani politici sau de mafioti.
  • Coruptie, mecanisme administrative disfunctionale, lipsa de incredere generala, transparenta mai deloc, bani care sunt legati mai tot timpul de interesele unuia sau unora(putini) care au in general interesul in a-si intari pozitiile de putere: Hrebegiuci, Ghiti, Cocosi, Nastasi si emanatiile lor.
  • Polarizare, suspiciune, teorii ale conspiratiei promovate din greu in spatiul public pentru a sustine o clasa politica usor de manipulat.
  • Oameni faini care stau cat se poate de departe de politica si care sunt profesionisti care ar fi platiti de 5 pana la 10 ori mai putin daca ar fi parte a sistemului administratiei publice.
  • Jurnalisti adevarati care trebuie fie sa faca si alta meserie, fie sa faca niste compromisuri pentru a putea supravietui.

Ce anume ?

Un fond prin care sa poata fi sprijinite initiative alternative la ceea ce avem acum. 100% transparent, adica sa se vada fiecare donatie si toate deciziile( cine ia deciziile?) despre finantarile care vor fi sustinute din acest fond sa fie publice.

Contributia la fond trebuie sa fie exclusiv privata si sa fie sustinuta de minim 200 de oameni (din medii cat mai diferite, cu opinii diferite, dar cu valori comune) care sa contribuie lunar( timp de cativa ani ??). Cu cat suntem mai multi cu atat mai bine.

Fondul va fi administrat de consilii directoare constituite din oameni care isi pot dovedi realizarile si competentele si va decide cheltuielile din acest fond. (La cat timp se schimba Consiliul Director? Cine il alege/numeste?)

Fondul ar trebui- in opinia mea- sa fie administrat de o banca in cadrul unei initiative de CSR( responsabilitate sociala a firmelor). In felul acesta ar putea sa si produca bani in cazul in care fondurile stranse ar depasi cheltuielile necesare.

Primul Consiliu Director focusat pe reforma administrativa si politica va fi constituit din (5-7 ???) Dacian Ciolos, Andrei Plesu si Raluca Pruna care sunt oameni cu idei diferite, competente, dar cu rezultate si experiente greu ( eu cred imposibil) de contestat si cu obsesia de a face bine pentru Romania. Toti cei trei sunt capabili sa isi recunoasca greselile si au facut-o public. Consiliul Director va include si alti oameni alesi( de catre cine?) pe baza competentelor si integritatii lor si pe cat posibil care sa aiba optiuni politice cat mai diverse. Consider ca a nu avea optiune politica este tot optiune.

Similar va fi ales si un Consiliu Director pentru jurnalism de investigatie care va fi total independent de primul consiliu si care va putea decide finatari pentru ?% din fond. Exista optiunea sa folosim consilii/jurii care exista déjà si care au dovedit ca sunt functionale. In cazul in care apar si alte idei si exista indeajuns de multa finantare facem tot asa.

Consiliul director nu va fi platit.

Rolul consiliului director va fi de a selecta si de a responsabiliza beneficiarii( trebuie detaliat?)

Ce sa finantam ?

Burse pe termen lung pentru oameni( cine sunt oamenii astia? de unde vin ei? sunt in afara politicii, sunt masteranzi? )care sa ajute reforma administrativa si reforma politica( cum sa functioneze ajutorul asta trebuie detaliat?). Oameni care sa vina cu idei implementabile care sa ne ajute sa simplificam si profesionalizam administratia romaneasca. Care sa responsabilizeze sau sa ajute clasa politica sa ia decizii bazate pe profesionalism. Oameni pe care sa putem sa ii pregatim sa devina politicieni asa cum ar trebui si sa nu trebuiasca sa invete totul din mers asa cum se intampla in cazurile cele mai bune acum.

Burse pe termen lung( ce inseamna termen lung 12 -24 de luni, mai mult?) pentru jurnalisti de investigatie care sa dezvaluie cum functioneaza sobolanismul politic sau orice alt subiect care merita investigat, dar nu poate fi finantat din cauza relatiilor nesanatoase care exista intre o buna parte a media, mafioti si clasa politica.Burse care sa ajute organizatii deja existente cum ar fi Casa Jurnalistului, Rise Project sau altii daca isi doresc sa faca investigatie pe politic. Desigur pot sa investigheze daca au chef si activitatea fondului controlat de celalat Consiliu Director sau cei care sunt parte a lui.

Fondul insa este super necesar asa cum este super nevoie ca oameni mai destepti decat mine sa ne ajute in a gasi cele mai eficiente modalitati de a reforma Romania pe criterii meritocratice.

Cum acest fond este gandit ca o forma de responsabilitate civica, eu nu voi fi prezent in niciun fel in managementul acestuia, ci voi fi unul dintre sper eu- multii- sustinatori.