Auras

8 Apr

Am inteles ce inseamna sa fiu tigan atunci cand Auras, frumoasa blocului de varsta mea, mi-a spus ca nu are voie sa se joace cu mine pentru ca tiganii sunt plini de paduchi si o bate maica-sa. Sa fiu rom era binisor, caci eram rom in sat la bunica. „ Tigan” insa era o nenoricire care mi se intampla in orasul asta mare si plin de straini.

Am plans rau, cel mai rau, din cate imi amintesc. Stiu ca tot atunci mi-am dat seama ca emotiile le simt in inima mult mai tare decat in cap.

Mama a incercat sa ma impace si mi-a cantat povestea cu ursul brun care in cele din urma, dupa ce se chinuie indeajuns, e acceptat de ursii albi. Mama a fost destul de dura pe partea asta si nu a vrut nicicand sa imi auda scuzele pentru esec. Mi-a repetat in nestire ca, daca esti chiar bun, nimeni nu poate sa ignore asta. Doar ca trebuie sa fii mult mai bun decat bun pentru ca romanii sa ne accepte ca fiind buni. Ca trebuie sa muncesc mai mult si mai ales, constant. Ea a muncit infernal toata viata.

Asta cu munca multa si constanta mi-a ramas bine infipta in cap.

Efectul negativ a fost nesiguranta. Nu am stiu nicicand daca sunt indeajuns de bun. Nu am fost nicicand sigur daca voi fi sau nu acceptat ca fiind indeajuns de destept, de profesionist sau de roman. Nu mi-am dat seama daca trebuie sa mai incerc sau sa ma opresc din a incerca. Nu am stiut de multe ori daca evaluarea mea a fost una bazata pe culoarea pielii sau pe ceea ce stiam sau ceea ce am facut.

A fost cam chinuitor, mai ales ca tata ura tiganii rau.

In liceu am avut colegi tare faini. Oameni care s-au purtat super bine cu mine si carora nu am stiut sa le multumesc cum trebuie. Am prins un pic de incredere. Si in facultate a fost bine, in ciuda faptului ca dupa 1990 rasismul in Romania a cam explodat. Colegii mei nu ma vedeau tigan si multi nici macar nu isi doreau sa ma vada altceva decat roman.

Am trecut prin indeajuns de multe incidente oribile datorate culorii pielii mele.

Am devenit unul dintre cei mai tineri manageri din oras si m-am bucurat de increderea si respectul celor cu care am lucrat.

Mi-a fost tare frica sa nu fiu perceput ca hot. Am facut tot ce am putut, tot timpul, ca sa evit sa am contact cu bani in mod direct si sa fac totul cat se poate de transparent.  La un moment dat patronul firmei mi-a spus ca sunt un idiot, ca singurul din intreaga firma care se indoieste de cinstea mea sunt eu.

Un an mai tarziu, la o intalnire cu furnizorii pe care o conduceam impreuna cu patronul, dupa o mica pauza, unul dintre ei a anuntat ca si-a pierdut telefonul. Era o caramida Nokia care costa cat jumatate de apartament. Zvonul ca eram tigan era déjà bine raspandit, indeajuns de raspandit incat pana si patronul firmei era vazut ca fiind tigan si el. Toata lumea s-a uitat spre mine.  Omul a plecat furios, convins fiind ca tiganii i-au furat telefonul.  Era in masina. Nu si-a cerut niciodata scuze, dar nici nu am mai lucrat cu el.

Acum sunt intr-o situatie cel putin ironica. Cand fac lucruri bune lumea crede ca sunt exceptionale, iar cand fac ceva prost, mi se trece cu vederea. Sau din nou e o sechela din copilarie. Imi este tare drag de Romania. Mi se pare ca sunt rasfatat de o multime de oameni incredibili de buni si de destepti.

Acum cateva saptamani am fost la o cina cu domnul Plesu. L-am ascultat povestind despre Nichita Stanescu si sper ca nu mi-au curs balele vizibil pentru ca mai vreau sa il ascult de cateva sute de ori, ca e plin de povesti. Ma intreb, inca, daca faptul ca sunt bagat in seama(din punctul meu de vedere nemeritat) de oameni ca domnul Plesu vine ca o urmare a asteptarilor mult mai mici de la romi decat de la romani.

Imediat dupa ce imi pun insa intrebarea, ma gandesc ca e jignitoare pentru oamenii astia senzationali si ca denota o problema structurala a mea.

Mama nu se vaita. Pentru ea intodeauna a parut ca nimic nu e imposibil. Un ghemotoc de om care lua hotarata farasul de fier sa ii sparga capul lui taica-miu cand asta, beat, depasea limitele( foarte relaxate dealtfel) dejectiilor verbale rasiste. O singura data i-am impartasit gandurile mele despre cum este sa fii ‘tigan’ de succes. Mi-a spus dur sa las tampeniile si sa imi vad de treaba.

Mama si-a omorat emotiile. A fost solutia ei pentru a supravietui abuzului continuu. S-a refugiat in munca si in cresterea noastra si a trait complet anesteziata toata viata. Supapa ei este in religie.

Acum o saptamana am fost pentru o ora in mijlocul unei familii. Toate femeile din familie, mama, matusa si fiica au super succes din punct de vedere profesional . Cele doua surori seamana mult cu mama. Fiica are tenul mai deschis. Numele de familie e cam de romi.Emotional toate sunt praf.

Probabil si ele stiu povestea cu ursul brun care trebuie sa se chinuie pentru a fi acceptat de ursii albi. Tatal lui Auras era si el cam brun si cel mai probabil maica-sa compensa. Auras a ramas o frumusete. Nimeni in Craiova nu cred ca ar putea sa isi dea seama daca e romnie sau nu.

8 Aprilei e Ziua Internationala a Romilor. Ar fi fain sa ne uram La Multi Ani oricat de ne-romi ne-am crede. Bahtalo ohto Avrilo savorenge!

Advertisements

12 Responses to “Auras”

  1. O femeie April 8, 2017 at 10:44 am #

    Frumos text. Il iubesc si mai mult pentru felul minunat și sincer în care vorbești despre femei. La mulți ani!

  2. Dan C. Lungescu April 8, 2017 at 1:16 pm #

    La mulți ani!

  3. Lucian Stefanescu April 8, 2017 at 1:24 pm #

    Un articol excelent! Mulțumesc, și la mulți ani! Nu mă pot abține cu ocazia asta să nu mă gândesc la un om care mi-a fost foarte drag, și care din păcate nu mai e de ceva vreme printre noi: http://www.europalibera.org/a/25078532.html

  4. I. Horvath April 8, 2017 at 2:16 pm #

    Bahtalo!

  5. Mircea Teodorescu - Myth Travel April 8, 2017 at 3:08 pm #

    Frumos și cu suflet. Am o verișoară cu parul castaniu strălucitor, cu bucle mari și tenul masliniu, ca al bunicii după tata. Cam nebunatică și lipsită de prejudecăți. A cunoscut o țigancă blondă, da există și așa ceva, deja nevastă de fiu de bulibasă. S-a îmbrăcat și ea țigănește cu haine de la prietena ei și au ieșit pe Corso, în centrul Sibiului. Nevasta cu părul legat în coade, cum se cuvine, iar ea cu părul în valuri pe spate. Deși Sibiului nu duce lipsă de pitoresc, turiștii au renunțat la clădiri pentru a savura momentul. Nu pielea și tenul ne fac diferiți ci prejudecățile și educația. La mulți ani și multă sănătate tuturor !

  6. Dana Ulieriu April 8, 2017 at 5:35 pm #

    Misto!
    La multi ani!

  7. C April 8, 2017 at 6:28 pm #

    Eram decrețica cu nr 4. ”Dar pe negruța asta unde ai găsit-o?”, întrebau oamenii. ”A rămas după o căruță de țigani” răspundea tata… Adesea mă gândeam că era mai bine să fi fost așa – m-aș fi simțit dorită puțin…

  8. redesignngo April 8, 2017 at 8:29 pm #

    Foarte frumos. Parcă l-am scris eu. Nu știu ce sunt – român / rom / țigan / etc. – dar ceea ce descrieți am trăit și trăiesc și eu.

  9. Dumitru Bortun April 8, 2017 at 11:04 pm #

    Delo, delo, bahto delo!

  10. emigrant April 9, 2017 at 2:25 am #

    Este prima data cind va scriu. Va urmaresc cit pot de mult. Bunica mea avea o prietena roma care ii vindea linguri. Cind venea dormea peste noapte uneori la noi; ea era nomada, niciodata nu am stiut de unde venea. Dormea insa in camera mai buna..Stiu ca povesteau despre copii si nepoti. Mai stiu ca bunica spunea ca are incredere, cum nu avea in multi romani. Va doresc numai bine!

  11. DanutM April 11, 2017 at 10:42 am #

    Reblogged this on Persona and commented:
    Valeriu Nicolae scrie iarasi, cu umorul si talentul lui nemaipomenit, care mi-a mers direct la suflet.
    Mi-e dor de tine, Val. Ca nu ne-am mai vazut de un veac. Fii binecuvintat!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tigan! | Blog de albina - April 8, 2017

    […] via Auras — Valeriu Nicolae […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: