Învins

12 Oct

Cel mai greu a fost să am răbdare.

Am avut răbdare cu profesori oribili, cu femeile de serviciu, cu paznici, cu părinți dependenți de droguri, cu idioți agresivi și mame abuzate și incapabile să vadă dincolo de interesul lor imediat. Cu două directoare de școală care nu au nimic, dar nimic de a face cu a fi profesor sau cu pasiunea de a ajuta copii. În plus, pline de ifose, de parcă ar fi fost reîncarnarea lui Socrates în Ferentari și eu le eram dator cu veșnică recunoștință.

Am avut răbdare cu tot felul de oameni. Am răspuns la mii de mesaje, am fost la sute de întâlniri. A trebuit nu rar să primesc zâmbind tot felul de gunoaie menajere pe post de ajutor. Am sortat prin perechi de chiloți murdari și am vomitat o dată de la mirosul unei perechi de bocanci într-o stare de putreziciune avansată „donată” pentru copii.

Am funcționat ca ambulanță, am stat prin spitale de urgență și prin saloane. Am pus uși, am cărat zeci, dacă nu sute, de lucruri – de la saltele până la frigidere – pe scări pline de oameni care își trăgeau în venă și cu șobolani alergându-mi printre picioare.

M-am rugat de dentiști, de medici, de opticieni, de instalatori, de ginecologi, de patroni de magazine, de corporatiști și de oricine a trebuit pentru a reuși să ajutăm cât mai bine. Am fost după mame pe centură ca să-mi semneze acte și prin pușcării, numai pentru a satisface nevoile cretine ale unei administrații oribile. Și ca mine au fost mai mulți.

A trebuit să stau lângă Vanghelie de câteva ori, căci primăria își dorea să se dea mare cu ceea ce făceam noi, deși ei nu ne ajutau cu nimic. Am fost băgat într-un porbagaj de clanul Ștoacă la intimidare. Am primit zeci de amenințări de la tot felul de mafioți, de la Partida Romilor sau de la drogați, pentru că ceea ce făceam noi le amenința „afacerea”.

Păduchi, șosete dihori, curățat de apartamente și WC-uri absolut infecte, certuri cu părinți pentru a duce copiii la școală, făcut acte, certat cu asistența socială, aceptat să fiu umilit de tot felul de funcționari publici, răbdare iarăși atunci când am fost furat de copii.

Câteva zeci de mii de ore în ultimii zece ani, zeci de mii de euro cheltuiți din banii proprii. Am fost acuzat de tot felul de mârlani care habar nu aveau că ceea ce făceam eu era nu numai voluntar, dar și cu banii mei, că aș avea nu știu ce interes. Că vreau imagine si nimic altceva. Sunt din 2007 prin Ferentari și până în 2012 nu am spus nimic despre ceea ce făceam acolo în timpul meu liber. Am hotărât că e mai important să aduc cât mai mulți oameni să ne ajute și să trec peste reticența mea vizavi de a discuta despre ceea ce făceam. Am refuzat zeci de cereri de la televiziuni să vină să facă reportaje despre ceea ce făceam în Ferentari.

Recent, primarul Sectorului 5, a decis că sunt o amenințare pentru el. S-a folosit de o organizație GAL unde sunt și câteva ONG-uri cunoscute. A preluat controlul, a numit ca directoare o trestie și a hotărât că ne vor opri din a face voluntariat.

Când am scris asta, mi-au sărit până și organizațiile pe care le consideram decente World Vision și Salvați Copiii în cap. Că nu am dreptate, că nu asta se urmărește și că o să facă și o să dreagă și că dacă se întâmplă așa ceva ei se vor retrage. La fel au spus și cei de la Fundația Estuar. Acum două zile a devenit clar că am avut dreptate. Nici până acum nu există o poziție oficială a organizațiilor în cauză. La mijloc, e drept, sunt 4.000.000 de euro. Primăria a dat deja 2.000.000 de lei GAL-ului printr-o decizie care e tipică mafioților din PSD. Am lucrat pentru World Vision în trecut – senzația de dezamăgire/greață pe care o am este greu de pus pe hârtie.

Am primit sute de sfaturi despre ceea ce ar trebui să fac. Unde ar trebui să închiriez și cum și ce activități și cu cine. M-a sunat Mihaela, ea s-a ocupat de Clubul de la 136 câtiva ani, și mi-a plâns în telefon că a văzut o poză publicată de Rodica cu sala unde am început golită pentru a face loc GAL-ului. Mi-am reamintit cum un nesimțit din GAL mi-a spus că și el muncește la fel ca mine, numai că nu-și face publicitate. I-am spus că el e plătit să facă asta pe un salariu din bani publici și că ultima versiune de MAC pe care îl folosea tot din banii care ar trebui să ajute copiii costă cam de șase ori mai mult decât un calculator normal.

Și brusc am simțit că nu mai pot.

Primesc cel puțin zece telefoane cu nevoi urgente din ghetou pe săptămână. Azi de la M, care e tare bolnavă și îi trebuie medicamente și mama Rebecăi nou venită din pușcărie care are nevoie de serviciu și de ușă, că îi intră șobolanii în casă.

Am obosit. Nu am chef să mai conving pe nimeni de nimic. E absurd să ne rugăm noi de primărie și de școală să facem ceva pentru care ei ar trebui să ne roage pe noi să facem.

Nu am mai avut mai mult de cinci-șase weekenduri libere pe an de mulți, mulți ani. M-am obișnuit să înghit tot felul de tâmpenii numai pentru că interesul copiilor era cel mai important.

Sunt sute de copii, adolescenți, tineri și adulți care mă salută cu drag în una dintre zonele cele mai nenorocite din Ferentari. Am avut satisfacții enorme văzând copii care păreau a nu avea nicio șansă transformându-se în tineri normali.

În ultimii doi – trei ani am fost câteva zeci bune de voluntari care venim în Ferentari în fiecare weekend. Faptul că am cunoscut sute de oameni foarte buni care au venit să facă teme, să se joace sau să ajute unii dintre cei mai năpăstuiți copii din București este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.

E foarte, foarte fain să vezi în fiecare săptămână 80 -100 de copii care vin să facă teme și să învețe. Să poți, cu ajutorul unor oameni care te fac mai bun, care te inspiră, să-i îmbraci mai bine, să le dai să mănânce bine, să-i sărbătorești, să-i recompensezi pentru lucrurile bune pe care le fac.

Mi se rupe inima că nu mai pot să fac asta la Școala 136. O să o fac la o scară mult mai mică la mine acasă, așa cum am început acum vreo 10 ani. Nu cred că o să mai pot să fac ceea ce am făcut. Aș vrea să pot dar simt că ceva s-a frânt în mine și nu sunt sigur că mă pot repara, oricât de mult aș încerca.

43 Responses to “Învins”

  1. vax-albina October 12, 2019 at 1:26 pm #

    Aș vrea să vă contrazic. Aș vrea să vă incurajez. Nu știu cum. Poate e de la toamnă.
    Sper ca lucrurile să se lămurească. Prin audituri peste tot.
    Vă apreciez, vă citesc și vă urez să mai aveți puțintică răbdare.

  2. andreeasisca October 12, 2019 at 1:51 pm #

    Imi pare rau pentru ca societatea nu reuseste sa invate nimic de la oameni ca dvs. Sper sa găsiti resursele fizice si psihice ca sa continuati si sa vedeti intr-o zi in toti cei din jur schimbarea pentru care luptati.

  3. Calin Valean October 12, 2019 at 4:25 pm #

    Îmi pare rău că tot efortul dvs este sufocat de birocrația și a unor mastodonti care fac munca de caritate! :(((

  4. Irina October 12, 2019 at 5:39 pm #

    Pacat,mare pacat. Ma bucur sa vad ca mai exista si astfel de oameni in tara asta. Din pacate asa cum e de asteptat nu este sprijinita ci asa cum scrieti,se incearca “desfiintarea” ei… din partea noastra,aveti tot respectul!

    • Irina October 12, 2019 at 5:41 pm #

      Edit: “nu sunteti sprijinit ci dimpotriva se incearca “desfiintarea” dvs.

  5. AlinaB October 12, 2019 at 5:47 pm #

    Oricum am incerca sa va incurajam sau sa va consolam acum astia care nu am fost acolo cot la cot cu dvs cand ati facut tot ce ati facut, ar suna a banalitate.
    Dar sunt atatia oameni care au fost acolo cu dvs si care sunt dispusi sa se implice si poate si altii noi care sa vi se alature intr-un fel sau altul.
    Gasiti o cladire si haideti sa punem mana de la mana sa o cumparam, sa o dotam, sa continua(ti)/m ce faceti asa bine in locul unui stat si popor putred! Se poate, vedeti MagicHome sau NoiFacemUnSpital ….nu disperati…inca. Haideti sa mai putem impreuna, va rog.

  6. Marius October 12, 2019 at 5:50 pm #

    Oare cand o sa vina un primar care sa ofere finantare unor oameni ce au ajutat comunitatea pe cont propriu ? Nu vor sa le scape nimic printre degete, mereu sa ciupeasca ceva sau sa angajeze pe cine doreste acolo …

  7. O femeie October 12, 2019 at 6:58 pm #

    credeam ca la mine viata a luat-o razna. Mai bine tac. Mi-au dat lacrimile citind aici.

    Va imbratisez si va spun un multumesc pt fiecare lucru facut cu vorba si fapta.

    • Daniela October 18, 2019 at 6:56 am #

      Îmi pare atât de rău.. pentru țara asta a noastră, care ar merita mai multe – dar care nu reușește să vadă adevărul. Nu mai știu și nici nu mai contează ce moșteniri sau bagaje îi fac pe oameni să fie atât de suspicioși și atât de stăpâni pe bunul public. Ar trebui să fim mai deștepți de atât..

  8. Dorin Ciobîcă October 12, 2019 at 7:35 pm #

    De unde rezultă că, în Țara Pulei, din opera cu același nume, nu poți să faci bine cu de-a sila, nici măcar pe banii tăi.
    Alta ar fi fost situația, dacă de problema asta s-ar fi ocupat niște gunoaie, precum Cumpănașu, sau alte ONG-uri care se îmbogățesc pe banii primiți de la stat.

    Multă stimă, domnule Valeriu!

  9. Vlad Marcu October 12, 2019 at 8:03 pm #

    Domnule Valeriu, chiar despre acest lucru discutam acum 2 zile cu un coleg de la CL RO100 Copenhaga, de momentul cand oameni deosebiti ca si dumneavoastra obosesc. Si pe bune dreptate e de inteles. Lupta cu acest mecanism putred ne oboseste. As fi vrut sa putem avea energie sa luptam si sper sa ne gasim energia si increderea.

    Va transmitem ganduri bune de la CL RO100 Copenhaga si de asemenea va transmitem energie pozitiva si speram ca se vor strange pe langa dumneavoastra oameni cu aceeasi viziune. Cred ca una dintre solutii este sa se stranga la un loc oamenii potriviti si sa nu cedeze.

  10. Elena Dina October 12, 2019 at 8:13 pm #

    Cel mai greu este sa dai sfaturi unui om in situatia descrisa. Nu ii poti spune “mergi inainte”, dar parca nici “stai pe loc”… Cel mai potrivit este vindecare rapida si gasirea unui drum, a drumului sau a altui drum. In 2013 spuneam ca in loc de bagheta magica am voluntariatul la indemana, astazi spun ca poti avea o bagheta magica, iar atingerea ei poate lumina multe locuri, oameni, inimi, suflete….

  11. Serin Jura October 12, 2019 at 8:28 pm #

    Îmi cer iertare pentru suferința ta și a lor. Suntem toți un întreg și pentru tot ce merge rău o parte din vină fiecare dintre noi o purtăm. Se cheamă vină colectivă.

  12. Lil myers October 12, 2019 at 9:35 pm #

    Drum drept si lumina….. e o lupta demonica, dar… fiecare suflet isi alege bataliile la care crede ca poate face fata…… Clar, tu poti face fata la toate mojiciile/micile sau marile marsavii contemporane tie. Vor fi multi cei ce te vor sustine, daca vei cere asta pe canalele aferente. Mult curaj.

  13. IOAN ADRIAN CRISTEA October 12, 2019 at 9:48 pm #

    Poate, in acest moment, crezi…sau te consideri invins ! Nu…OAMENI ca tine nu pot fi invinsi ! Ai mai pierdut o lupta, sunt sigur ca nu este prima, dar inca nu ai pierdut RAZBOIUL ! Te rog, mai cauta inauntrul tau licarul acela de speranta, care sa-ti dea inca odata imboldul de a nu ceda ! Esti unul dintre infim de putinii care ne fac sa credem ca lupta pentru NORMALITATE inca nu-i pierduta ! Curaj…si credinta in Dumnezeu ! Te va ajuta, ca de atatea ori, chiar cand crezi ca totu-i pierdut, ca totu-i in van ! Chiar daca nu pot face mare lucru ca sa te sprijin in stradania ta, gandeste-te ca din adancul sufletului meu a pornit spre tine noian de ganduri bune. Si ca mine, sunt sigur, mai suntem inca destui…Ai parte de toata stima si consideratia mea…Doamne, ajuta-i pe cei drepti !

    • Irinoush October 13, 2019 at 7:56 am #

      Licarul acela poate ca este tot ce a mai putut păstra pentru ai lui,pentru a nu se stinge de tot..

  14. Andreea Alexandrov October 13, 2019 at 2:37 am #

    Oh, Doamne! Imi pare nespus de rău. Respect! pentru tot binele pe care l-ați făcut.

  15. Diana Mireuta October 13, 2019 at 3:46 am #

    Buna dl Valeriu. Numele meu este Diana Mireuta Imi pare nespus de rau de tot ce am citit… Nu am cine stie ce dar am multe haine curate care arata ca noi, pe care as dori sa le donez. Daca le doriti, desigur. Ma gasiti la mrtdiana@yahoo.com si stabilim impreuna care este cea mai buna modalitate.

  16. Valentin October 13, 2019 at 5:17 am #

    Reblogged this on networks info space.

  17. Ileana October 13, 2019 at 5:48 am #

    Trist

  18. Irinoush October 13, 2019 at 6:55 am #

    Va citesc fiecare rând cu inima ghem, cu ochii in lacrimi si cu gura strambată între ras si plans…
    Nu stiu ce sa zic..Poate raman totusi semințe ale faptelor bune desi știm că sămânța raului e cel mai usor de răspândit.. Va spun si eu sa fiti sănătos și să aveți grijă de dvs!

  19. Octavian Rochian October 13, 2019 at 7:07 am #

    După alegeri!

  20. Lia Ardelean October 13, 2019 at 10:56 am #

    Sunt psihiatru in Romania, intr-un judetean, ca marea majoritate a spitalelor noastre. Prea mult, si prea dureros cana am citit, m-am regasit in cele scrise. Unii cunoscuti-mai pasatori, ma intreaba cum ma incarc, sau cum ma apar, sau daca ma tem. Le raspund mereu: un somn bun si stradania de a face cat mai bine ce stiu sa fac, deocamdata, imi ajung. Nu stiu cum voi sta cu resursele peste zece ani. Deocamdata, un somn bun, odihnitor, care ma… curata de toata mizeria umana adunata peste zi, ma ajuta. Un somn bun, omule! Si, uneori, mai zic si ca S. O’hara: “tomorrow is another day!”

  21. Cornelia Scarlatescu October 13, 2019 at 12:21 pm #

    Buna, nu te lasa. Ai incredere in valorile tale, in Dumnezeu si in oamenii care inca sunt generosi, luminosi si dezinteresati. Ai facut un lucru minunat, continua. Nu poti obosi sa faci binele, pentru ca el iti da energia de a trai,sensul si iti implineste misiunea cu care ai venit in lumea asta. Cere ajutor si noi te ajutam cu tot ce putem.

  22. agnesD October 13, 2019 at 2:25 pm #

    Reblogged this on Blog de albina.

  23. Amalia Sterescu October 13, 2019 at 5:53 pm #

    Va respect pentru tot efortul Dvs si ma bucur ca din cand in cand sufletul Dvs a primit putine bucurii dar care conteaza. Fiecare isi alege drumul, Dvs ati ales un drum al naibii de greu cu tenacitate si indarjire si asta nu o pot face multi in tara asta. Povestea asta merita spusa pentru ca ne invata pe noi, ceilalti, ceva esential despre noi insine. Ramaneti OM mare.

  24. Dan October 13, 2019 at 8:21 pm #

    Nu datorati nimanui nimic. Daca maine va retrageti complet din orice activitate, ati fi facut deja enorm de mult pentru altii, mai mult decat orice sistem cretin. Nemernicia e mult mai infecta decat nenorocirea. Multumim pentru tot!

  25. Alin October 14, 2019 at 1:00 am #

    Ca să putem face bine, trebuie sa ne fie bine. Daca ne îmbolnăvim sau ne distrugem încercând să facem bine, undeva ceva nu e cum trebuie. Odihniti-va, aveți grijă de sănătatea dumneavoastră, petreceți timp cu cei dragi – și ei au nevoie de dumneavoastră.

  26. Dorina October 14, 2019 at 6:19 am #

    Va imbratisez strans, cu drag! Daca noi ne simtim invinsi, stiu sigur ca Dumnezeu e alaturi de noi si ne da forta si puterea sa castigam orice batalie! Odihniti-va! Orice razboinic are nevoie de odihna si de un moment de ragaz cu el insusi! Si apoi priviti drept inainte, spre lumina! Drumul e just, e drept, si Dumnezeu va sta alaturi! Nu disperati! Aveti incredere in el si in dvs.! Va admir si va iubesc!

  27. Costin Victor Andrei October 14, 2019 at 8:54 am #

    Costin Victor Andrei

  28. Cristina October 14, 2019 at 9:48 am #

    Va multumesc, cum o fac atatia altii, in numele celor pe care i-ati ajutat! nu am niciun drept nici sa va incurajez, nici sa va cer sa continuati. Ati facut deja enorm! e datoria fiecaruia dintre noi sa gandim si sa actionam astfel incat sa nu va mai simtiti invins si nici singur in lupta asta.

  29. Beți Măduța October 14, 2019 at 12:06 pm #

    Doamne Dumnezeule câtă dezamăgire în acest mesaj, câtă tristețe îți lasă când îl citești.
    Mă regăsesc în acest articol deși nu-mi doresc asta.
    Vă rog, din suflet, nu renunțați, continuați!
    Avem blugi noi pentru adolescenți, cu eticheta pe ei, dacă vă interesează vi-i putem dona.
    Am putea face colete împreună cu oameni dornici de a ajuta dezinteresat.
    Vă rog contactați-ne!

  30. Mike BigApple October 14, 2019 at 4:45 pm #

    Fa ce iti vine, omule. Un salvator lovit nu mai e salvator. Ai grija de tine. Recupereaza-ti fortele mentale daca poti si ai sa gasesti tu o cale sa mai faci ceva. Altfel vezi de drumul tau ca e o prostie sa iti transformi infrangerea in executie autoimpusa. Cu totii avem nevoie de cel putin cate o pauza daca nu de o pensionare. Succes in tot ce faci.

  31. yourhealthback October 14, 2019 at 7:21 pm #

    Te admir foarte mult… Am fost si eu de cateva ori cu lucruri si la discutii cu copii dintr-un orfelinat de langa Bucuresti. Adica nimic. Mi-ar fi placut sa am putere si vointa sa fac mai mult.
    Am plecat insa din tara din motivele scrise si de tine un artícol. Nu mai puteam respira. Pe 19 decembrie vin in Bucuresti pt 3 saptamani… Daca va pot ajuta cu ceva…. Orice. N-am prea multi bani, dar niste cadouri frumoase pt copii se poate intotdeauna . Carat lucruri cu masina, orice. Vin si de Pasti, si in vara mai mult. Sa iti revii repede, nimic nu e pe merit, totul e absurd in sistemele corupte. Copiii n-au nicio vina si doar ei pot schimba viitorul.

  32. Mariantcr October 14, 2019 at 9:00 pm #

    Incă o victorie a Ciumei Rosii. Ce au stiut sa faca dintotdeauna a fost sa ne frângă speranța. Să ne spunem singuri: am obosit, e in zadar, nu mai pot să lupt.

  33. exunamchory October 15, 2019 at 2:46 pm #

    jigodiile nu suportă oamenii

  34. ofatadinlume October 21, 2019 at 4:35 pm #

    Draga Valeriu,
    Iarta-mi insolenta cu care iti scriu.
    Te rog, ai grija de tine. Linia intre furia care face lucrurile sa se miste si o stare de burn-out e foarte subtire.
    Nu am experienta in a lucra cu copii orfani, dar am lucrat cu persoane refugiate in Grecia; probabil ca frustrarea si neputinta cand vezi cum suferinta este intimpinata cu ignoranta sunt universale. Din tot ce am studiat, sustinerea emotionala a echipelor care lucreaza cu persoane vulnerabile este foarte importanta. Plus ca vad zilnic si la mine si la echipele cu care lucrez ca nu ramai nemarcat, intrebarea e doar daca te iesi mai puternic sau mai asuprit. Asa ca te rog, ai grija de tine.
    Sa fie bine, cum o fi…

    P.S. am incercat sa trimit o donatie pt Casa Buna, dar revolut imi cere tot codul swift. poti te rog sa confirmi daca e RZBRROBUXXX?

  35. Zefir Brezeanu October 23, 2019 at 6:53 am #

    Suntem alături de tine! “The secret is not to give up!”
    Ma numesc Zefir Brezeanu, 0722170230, sunt din Ploiești si o sa te ajut cu tot ceea ce-mi sta în putință!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Şi eroii au limite: Valeriu Nicolae se declară învins de primarul PSD în lupta pentru copiii din Ferentari - newsromania.info - October 13, 2019

    […] „Am obosit. Nu am chef să mai conving pe nimeni de nimic. E absurd să ne rugăm noi de primărie şi de şcoală să facem ceva pentru care ei ar trebui să ne roage pe noi să facem”, scrie acesta într-o postare pe Facebook.  […]

  2. "Invins". Cum a zdrobit mafia PSD proiectul lui Valeriu Nicolae de salvare a copiilor din Ferentari - Aktual24 - October 13, 2019

    […] textul cu titlul „Invins” publicat de Valeriu Nicolae pe blogul […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: