Archive | June, 2014

Tarzan si elita

29 Jun

Sunt , ca de obicei, în așteptare într-un aeroport și-mi sună telefonul. După ce confirm ca eu sunt persoana căutată și aflu cu cine vorbesc mi se spune abrupt :

-Băi, am lovit un taximetrist țigan, vorbește tu cu el, amenință-l, zi-i ceva că e de-al tău !

Am o slujbă de director regional al unei organizații internaționale. Nu, nu are nicio legătură cu “țiganii” și nici cu negocierea conflictului in caz de accidente auto . Cel care mă sună este unul dintre cei mai de succes intelectuali /artiști români. Știe că fac ceva „de bine” prin Ferentari, dar fără să cunoască prea multe detalii. Avem un prieten comun și știe că sunt rom.

Mă conformez, domnu’ e persoană importantă și “țiganul” de serviciu din mine răspunde prompt la cererea superiorului.

Taximetristul e nervos. Îl întreb dacă vorbește “țiganeste” în “țiganeste”. Nu vorbește. Deși înțeleg , nici eu nu vorbesc prea bine așa că e o ușurare.

Îl întreb dacă îl cunoaște pe unul dintre mafioții din Ferentari. Eu nu îl cunosc, dar mă gândesc că așa se face în situația asta. Omul e supărat și îmi spune destul de politicos că i-a fost lovită mașina și că “ăla” e un idiot care habar nu are să conducă. În plus, “urlă la mine ca nebunu”.

Discuția îmi pune în mișcare neuronu’. Pricep că intelectualul de succes mă privește ca pe un fel de Tarzan. Asigur comunicarea între rasa lui superioară și familia mea de maimuțe.

Mă gândesc cum ar fi ca de fiecare dată când aud în metrou, pe stradă sau oriunde altundeva un cretin rasist, dar intelectual zicând ceva “dulce” despre “țigani” să mă apuc să fac același lucru.  Mă și văd sunându-l pe domnul Liiceanu sau pe domnul Pleșu( avem amici comuni și am dat mâna cu ei de câteva ori) :

– Băi , domnu’ Plesu ( ca eu sunt cioară simțită mă plimb cu avionu’ si vorbesc cu domnu’) e aici un rasist care delirează, hai că e de-al tău, intelectual! Vorbește tu cu el, amenință-l, zi-i ceva!

Introspecția mea este întreruptă destul de abrupt de domnul din elita culturală care se simte amenințat de culoarea taximetristului și care urlă nervos în telefon:

– Băi zi-mi ce să fac acum ! Ăsta sigur vrea bani de la mine !

Mama, când o întrebăm prostește ce să fac, îmi răspundea cu eleganță:

-Ia-te cu mâinile de cur și sări în sus !

Am o detentă super ca urmare a exercițiului ăstuia repetat. Îl sfătuiesc, cu aceeași eleganță, să-și îmbunătățească și el detenta și închid telefonul.

zile bune

22 Jun

Silviu e murdar tare. Are un zambet mai mare decat el si e tare fericit. Ionut a venit si el. De cand a fost inchis centrul de zi amandoi au fost luati de bunica si stau la vreo 20 de km de Bucuresti. Nu prea se mai duc la scoala dar au hotarat ca vin la antrenament in fiecare sambata desi le ia cam doua ore sa ajunga si antrenamentul incepe la 10. Saptamana viitoare sunt la rand pentru a veni la mine acasa si sunt tare bucurosi.

SilviuBlog

Spalat, cu ciorapi noi, Silviu joaca fotbal la fel cum zambeste – din tot sufletul. Pleaca tinand fericit cele cateva banane si mere care au ramas dupa antrenament. Nino e si el superfericit cu adidasii noi cu care se lauda cat il tin plamanii cand ajunge in ghetou.

Toto imi spune ca in ghetou pustii de la antrenament sunt intrebati de catre adulti “ ce mai face cu voi tac-tu Valeriu ?”. Am evoluat de la domn’ profesor, la domn’ Valeriu si acu tac-tu Valeriu. Banuiesc ca urmeaza un titlu de “sir”.

Am avut o saptamana buna. Am intalnit cativa oameni tare buni si mi-am petrecut marea majoritate a timpului facand ceea ce imi place cel mai mult la munca – leadership training. Palestinieni, armeni, georgieni, rusi din Abhazia si Osetia, libanezi, albanezi, romani…

NGL2

Am ajuns inapoi in Romania noaptea tarziu sambata – fericit ca o sa vad pustii si cativa oameni tare buni la antrenamentul de la 136. Bogdan Baluta m-a sunat si o sa rezolvam saptamana viitoare cu ochelarii. Iulia incepe sa ia cate un pusti pentru un pranz. Madalina si Magda au fost super dragute si mi-a fost drag sa le revad pe Maria si Nicoleta. Rix e inca timid tare iar Vlad e super cu pustii.

O mama din ghetou in spital la urgenta cu multiple probleme, medicamente pentru Andreea si un pic de cearta pentru a evita o alta gafa de adolescenta sunt lucrurile mai putin placute.

Alex care e din ce in ce mai bine si are o pasiune pentru citit despre animale.Nu se prea poate desprinde de atlasul pe care i l-am cumparat.Totonel un pic adormit e fericit ca am facut ceea ce a vrut el pentru micul dejun.

AlexBlogTotoBlog

Great people

2 Jun

Mihaela, Irina si Bogdan

Had a great day. Two doctors came to the school in Ferentari and checked the eyes of 62 children most of them from the ghetto or from the nearby children institution- Ciresarii. These are some of the most disadvantaged children I know in Bucharest.

OptomBogdB Optometristi1

Alex received a great birthday cake he is 10 now and had around 30 children singing happy birthday to him. Alex is shy and has a small problem expressing his emotions. He gave up doing his homework disappointed that his mother despite promising twice to come to the Ciresarii and take him home – did not. He started doing his homework again and told me he was very , very happy. He looked happy and very proud of his new shoes and the party.

Mihaela helped with the cakes for the children.

Irina and Bogdan are the doctors that took the time to do the check-ups.

None of them had to do it. All of them lost time and money (lots of it) doing this. They will continue to lose money and time as many of the children need glasses and help for long term. It didn’t take much to convince them to help. They thought it was a normal thing to do.

I keep meeting from time to time great people. Feels amazing.

Optometristi2  optometristi5

Gigilică Bouroșu, Gigica și Mecca

2 Jun

Matușa Lili s-a căsătorit cu Gigi, iubirea vieții ei. El se prezenta cu stil oricui: „Gică” lăsa o pauza de 2-3 secunde și apoi lovea dur: „Gică Bouroșu”.

Aș caștiga usor competiția pentru cele mai penibile nume din familie- sunt nepotul lui Bond…, James Bond Bouroșu și fiul lui Ciolan. Norocul meu e că sunt țigan că altfel- dracu’ știe- mă credea lumea din viță/vită de aristocrat.

Se zice că Lili a fost frumoasă foc și că a fost curtată asiduu de Lăcătuș. Marius Lăcătuș. Mama spune că, deși Lăcătuș era în limbă după ea, Lili l-a lăsat. Era el țigan frumos, dar din păcate fotbalist. Ceea ce în neamul nostru nobil, de lorzi și ducese de la Budrea și Ghelmegioaia, nu se poartă. Minimul acceptabil era lăutar, că “aștia e intelectuali”. Lili l-a ales pe Gigi.

Gică Bouroșu, pe lângă Lăcătuș, e parfum de parfum. E român și în plus, un intelectual rafinat, nu ca fotbaliștii. E instalator sanitar și administratorul blocului în care locuiește. După revoluție își făcuse niște cărți de vizită scrise de mână pe care scria: Gică Bouroșu- administrator șef, unic și principal. Cel puțin așa se jura Geta,mătușa mea vrăjitoare.

Tanti Lili are maxim 1.40 înălțime și o circumferință comparabilă, dacă nu cumva mai mare. La petrecerile din familie trebuie să punem mână de la mână doi,trei bărbați ca să putem să o dansăm. Gigi e slăbănog, cam 1.50 și sigur are mai puțin de jumătate din greutatea lui Lili.

Comparativ cu Lăcătuș, care evident era chior și dus cu capul, Lili a făcut ditamai afacerea alegându-l pe „Gigilică” al ei. “Gigilică” o bătea zdravăn cam la fiecare a cincea beție sau o dată la două zile. Lili are un simț al umorului fabulous, e cea mai bună matușă pe care o am, iar Gigi are niște mâini dibace și poate să repare orice budă înfundată.

Am 14 ani și mijlocul toamnei. Murăm varză în cantități industriale. Mama are o rețetă super care ține murăturile foarte bine. Cam toate gospodinele din împrejurimi s-au prins că maica-mea se pricepe. În plus, îi place să se dea mare cu prietenele ei românce, așa că sfârșește prin a face murăturile la jumatate din bloc.

Tata și Gogu au și ei expertiza lor pentru a se păstra bărbați „bine”: se murează cu sfințenie în țuică și în vin în fiecare zi. Gigi și unchiul Ghică sunt însă într-o cu totul altă ligă – ei sunt cu adevărat profesioniști. Nu cred că i-am vazut vreodată separați de țoiurile lor de țuică. Un fel de Ronaldo țigan și Messi român al pilangiilor. Eu și soră-mea suntem convinși că doar vorbind cu ei este îndeajuns să te pilești.

Desigur, Gigi și Ghică sunt la noi în vizită cam toată toamna. Logic, căci suntem singurii din familie care avem cazan de țuică. Am impresia că în fiecare noiembrie funcționăm pe rol de Mecca al bețivilor și murătoreselor.

Adina stă în blocul de lângă noi. E colegă cu mine de clasă și e proastă rău. Norocul ei e că e frumușică și are țâțele mari, lucru care și atunci și acum pare a compensa aproape orice. S-a ajuns căsătorindu-se cu unul care i-a luat magazin. Mă duc să o ajut la lecții cică. De fapt sunt interesat de tricourile semitransparente pe care Adina le poartă cu o mare eleganță și mai ales fără sutien.

Gigica e sora Adinei. Vorba în bloc e că și-o pune cu arabii. Are 19 ani și arată bine. Are o colecție impresionantă de Neckerman-uri, niște cataloage enorme ale unui magazine nemțesc. Din când în când, e drept, sunt arabi pe la ele pe acasă. Tac-su s-a scos, muncește în Siria și mă-sa lucrează la CFR, 12 cu 24, așa că nu prea există control parental.

Cum în casă la noi e imposibil să supraviețuiești dacă nu ești pasionat de murături sau țuică de câteva zile bune m-am cam mutat la gagici acasă. Faptul că o bunghesc un pic pe germană mă face să arăt ca un mic geniu în fața Gigicăi. Germana devine brusc limba care trebuie studiată în profunzime din momentul în care vad pozele cu muieri în furouri, chiloți și sutiene de dantelă din Neckerman-uri, așa că investesc inspirat în dicționare: Român –German şi German- Român.

E sâmbată: ajung acasă de la școală pe la ora 1.Tata, Gigi Bouroșu, Ghică și Gogu sunt beți frânți. Au fumat câteva pachete de Mărășești și Carpați și manâncă ceapă cu slănină în timp ce joacă table. Îmi amintește de mirosul de la Cățeaua Leșinată –crâșma de unde din cand în când adun murăturile alcoolizate și câteodata pline de vomă care țin loc de taică-meu și unchiu-meu.

„Gigilică” are chef de vorbă și mă băloșește cu entuziasm pupându-mă pe gură. Vrea să vorbească cu „nepotul lui cel mai deștept”. Simțul meu olfactiv intră violent în grevă și fug de acasă urând pe toată lumea.

Mă duc la Adina. Acasă e doar Gigica. Adina e la meditații vine peste 4 ore. Frica de Bouroșu mă face să o rog pe Gigica să mă lase să stau cu ea și dacă vrea să îi traduc din Neckerman-uri.

Sfârșesc într-o pupătură lungă și apoi și apoi în patul Gigicăi. Urmatoarele șase luni sunt cel mai fericit puști din cartier. Renunț la învățat germana, preocupat fiind acum de anatomie și mă gândesc în mod serios că îi sunt dator veșnic lui Gică Bouroșu și ar trebui să îi fac o statuie. Decid că o damigeană de țuică e un cadou mult mai potrivit și îmi promit că o să i-o fac cadou când cresc. Îi sunt încă dator…

Despre cum și de ce a facut nea’ Gogu greva foamei,într-o postare viitoare.