Archive | Uncategorized RSS feed for this section

În hazna

3 Oct

Dragile mele televiziuni de știri,

Cum limbajul public a devenit din ce în ce mai agresiv și mai crud, scrisoarea mea va folosi  exprimări cu care sunteți obișnuiți.

Suntem în rahat. E drept că ne-a ajuns doar până pe la umeri și că ați putea să mai faceți un bănuț cinstit până vom fi în dejecții până peste cap, dar am zis să încerc să vă scriu înainte de a primi, plin de recunoștință, paiul prin care să respir.

Avem nevoie de dumneavoastră. Știu că  sună paradoxal să cer ajutor de la voi. Marea majoritate a dumneavoastră v-ați extirpat coloana sau sunteți din ce în ce mai izolați în grupuri în care vă admirați reciproc pupatul în cur al celor care plătesc, linșajul celor care trebuie, șpagatul sau mârlăniile. Nu e nimic extraordinar, Milgram și Asch au demostrat, săracii, de câteva zeci de ani buni că suntem conformiști și ascultători. Adică toți avem potențialul de a fi slugi, ca să o zic mai pe limbajul dumneavoastră. Toți avem, deasemenea, potențialul de a ne redescoperi coloana vertebrală.

Știu că sunt printre voi și oameni cărora le e scârbă de ceea ce fac, dar trebuie cumva să supraviețuiască într-un mediu care e dominat de valori morale impuse de Voiculescu, Gușe și Ghiță. Toți, elite ale neamului la fel de importante ca Păuneștii, niște domni care ar merita cursuri universitare pe sociopatie, dacă nu mai mult.

Ceea ce faceți dumneavoastră are un efect catastrofal asupra societății românești. Da, e drept, suntem proști și ne interează mai mult scandalul, tupeul și aberațiile spuse cu multă încredere de tot felul de ciuvici, pleșoieni, chirieci și alți smardoi, șmecherași sau țăcăniți ca ei decât știrile alea știri. Adică chestii care pot fi verificate din trei surse și nu ultimele comuncatele de la Zamolxes pe care le aude Codrin Ștefănescu. Noi i-am votat și pe Funar și pe Vadim Tudor și pe Vanghelie și pe Olguța Vasilescu. Sau pe Elena Udrea.

Vă suntem recunoscători pentru faptul că ne informați despre tot felul de prostălăi și nesimțiți, lucru care ne face pe fiecare dintre noi să ne simțim ca niște genii plini ochi de maniere chiar și în momentele noastre cele mai proaste. Dar e un pic prea mult. Nu de alta, dar a ajuns Viorica Vasilica Dăncilă prim-ministru. Țăcănitul ăla securilă de era cuierul lui Coldea a ajuns și el vedetă națională datorită dvs. și lumina luptei “românilor adevărați” împotriva dușmanului Europa. Am ajuns să credem că mai bine să ne fure ai noștri, numai să nu cumva să ne ia Soros Teleormanul cu japca și să îl alipească la New York.

Credem că liderului celui mai mare partid din România era cât pe ce să fie asasinat cu privirile de oameni plătiți de nu ne poate spune cine, dar persoană importantă. Am crezut și că protestele au fost finanțate de dușmanii României, care au plătit până și câinii protestatarilor. Ați reușit să ne convigeți că intelectualii noștrii cei mai marcanți sunt vorba domnului Ciuvică “niște pulifirici”. Da, v-am recunoscut: suntem atât de proști.

Credem și în statul paralel acum, deși toți patronii dumneavoastră se băteau pe burtă cu fostul lor coleg de partid Maior. La fel ca domnul Dragnea, chipurile, dușmanul statului paralel.

Suntem atât de naivi că am ajuns să credem și că unii dintre dumneavoastră apărați creștinătatea și că referendumul ne va aduce tradiția înapoi și automat binecuvântarea lui Dumnezeu. Tradiția aia care ne face campioni mondiali la pilangeală, la preoți turnători la securitate și la ipocrizie. Tradiția de ghiolbani violenți care își zvântă din bătaie nevestele.

Tradiția aia de cea mai comunistă și înapoiată țară înainte de a intra în Uniunea Europeană. Tradiția aia care spune că cei care dau banul pun muzica după care se dansează. Voi sunteți muzica, muzica celor care dau banul, muzica lui Voiculescu, Ghiță și Gușe (prietenul lui Plahotniuc și admiratorul lui Oprea). Voi, foștii angajați ai lui Vântu, Schwarztenberg și ai altor mafioți similari, voi sunteți cei care decideți cum vom gândi noi.

Promovați la ore de maximă audiență tot felul de impostori corupți și mitomani cu o lipsă de responsabilitate demnă de organizații mafiote. Domnul Dragnea a spus de zeci de ori la emisiunile dumneavoastră de slăvire că „a auzit” lucruri explozive de tip asasini, lovituri de stat, trupe paramilitare. Aberații similare au fost spuse de o bună parte a politicienilor și securiștilor mai vechi sau mai noi din studiourile dumneavoastră. Au promis toți că vor proba auzelile curând – „poate mâine”, cum tot zice domnul Dragnea.

Este de mult mâine.

Avem o țară polarizată și magnific manipulată de coaliții de goarne, mafioți și politicieni.

Știu că e greu de înghițit ceea ce am scris. Dar chiar avem nevoie de voi să încetați în a mai fi ceea ce sunteți acum. Goarnele unei propagande toxice și extrem de polarizantă. Avem nevoie să fiți exact opusul dumneavoastră de acum.

Avem nevoie să fiți jurnaliști. Puteți fi afurisiți, încăpățânați, stridenți, dar fiți jurnaliști. Nu de alta, dar să fiți Gădea, Ciutacu sau Floricica dansatoarea e rentabil pentru voi, dar cât se poate de toxic pentru cea mai mare parte a noastră, restul.

Advertisements

Proști, proști, dar victime

4 Sep

Daea spune la oră de maximă audiență că vegetarienilor nu are cum să le pese de pesta porcină. Radu Tudor, moderatorul Antenei 3, se abține elegant și plin de profesionalism pânâ în gât să îi explice campionului, schingiuitorului limbii române și al logicii de lângă el, că e nesimțit sau prost.

Domnul Tudor funcționează pe un principiu, probabil, similar: „dacă nu mănânci porc la emisiunea ta, nu esti jurnalist“. Jurnalistul în definiția Antenei 3 nu are nimic în comun cu meseria de jurnalist. Meserie în care rolul tău este să te asiguri, verificând multiple surse, că ceea ce prezinți publicului este adevărat. Jurnalistul de tip Antena 3 este o goarnă care promovează agenda și asigură maximul de profit pentru Voiculescu.

Cu numai o oră în urmă, domnul Ciuvică explodase la critica doamnei Firea împotriva patronului(desigur, spiritual) al dânsului – Liviu Dragnea. A explicat, clar și cu bunul-simț specific unui smardoi angajat, că cei care sunt împotriva lui Dragnea sunt securiști, că doamna Firea și doamna Andronescu sunt cam proaste, manipulate de securiști, și că doamna Firea este singura în civil din grupul condus de Tudose. Tudose – premierul ales de Dragnea să combată statul paralel care îl controla pe fostul premier pus de Dragnea să se lupte cu statul paralel.

Asta, la emisiunea aceluiași domn Tudor, domn plătit în mod direct atât de cel mai cunoscut securist, proprietarul Antenei 3, cât și de TelDrum, firmă care nu are nicio legătură cu domnul Dragnea că doar s-a jurat el pe roșu la emisiunea domnului Gâdea.

Gabriela Firea, fostă vedetă a Antenei 3, poetesă, primarul general al României și mare victimă, spune că Dragnea a încercat să îi distrugă cariera promovând un video despre huiduielile de pe stadion când a încercat să se folosească de imaginea Simonei Halep și o acuză pe Carmen Dan de paralelismo-securitate, un sindrom imaginat de PSD pentru a se victimiza.

Carmen Dan este prezentată de doamna Firea ca fiind unealta domnului Dragnea, mahărul luptei împotiva statului paralel. Mai pe limba noastră – Dragnea, zeul alb al PSD-ului, luptă dur și neînfricat împotriva lui Livache, dujmanul poporului, omul lui Soroș și partenerul lui Maior. Dragnea a confirmat acest lucru, în direct la Antena 3, la emisiunea doamnei Stoicescu spunând, freudian, că el(Livache) este: „ creația lui Maior“.

Cu o zi în urmă, domnul Vâlcov, cel mai profesionist om posibil și, desigur, o victimă a sistemului securisto-paralel, după spusele domnului Chirieac (și el, un domn fără pată și legături cu securitatea), posta senin și ilegal fișa medicală confidențială a unui protestatar pe care îl numea, plin de bun-simț, sandilău.

Același domn Vâlcov, premierul de facto al României, om cunoscut pentru felul mafiot prin care îndemna alegătorii să voteze PSD, condamnat penal la 8 ani de închisoare și unul dintre cei mai promovați oameni politici de televiziunile lui Ghiță și Voiculescu, postează filmulețe în care președintele României este prezentat ca Hitler. Vâlcov a declarat recent că el este o victimă a războiului cu mafia. Darius, mafiotul, nu a spus nimic.

Liviu Pop, fost ministru al Educației și unul dintre cei mai faimoși grobieni agramați pe care i-a dat România, fost lider de sindicat – o organizație cunoscută prin verticalitatea ei – spunea și el, recent, că președintele a fost promovat de o organizație fascistă.

Tentativa de asasinare cu priviri insistente a lui Dragnea, ieșirea halucinantă a ministrului Apărării pe tema unor alte imaginate amenințări cu moartea ale liderilor PSD, discursul inept și patetic al doamnei Dăncilă la școala de vară a PSD sunt toate reale și nu parte a unui coșmar caragelian.

Victimizarea permanentă a liderilor PSD ar fi ilară dacă nu ar avea efectele toxice pe care le vedem. Oameni care au fost toată viața lor profesională în funcții politice importante, oameni care au controlat pentru mai mult de 20 de ani puterea în România, oameni cu averi colosale și imposibil de justificat, oameni care și-au promovat soțiile, copiii sau apropiații în funcții de decizie ale statului se victimizează zilnic la televizor.

Milioane de români care trăiesc la limita sărăciei, oameni care se confruntă zilnic cu carențele grave ale sistemului educațional, de sănătate și care suferă de pe urma deciziilor inepte ale guvernului (vezi pesta porcină) urmăresc zilnic un spectacol patetic și extrem de manipulativ. Zilnic, televiziunile partidelor prezintă victimele eroice ale unui război imaginar cu statul paralel. Corupția, hoția, șmecheria agresivă și minciuna sunt prezentate ca valori demne de sprijinul popular și nu atribute incongruente cu orice funcție de conducere.

Nu politicienii, ci logica, bunul-simț, decența și, nu în ultimul rând, România sunt victimele prostiei, slugărniciei și mârlăniei elitelor PSD.

Hai, Viorico, că poți!

25 Jul

Screen Shot 2018-07-25 at 5.21.27 PM

„Orice om îi este frică“ de demitere, așa că premierul a trebuit să iasă, după șase luni magnifice, cu un bilanț. Exista posibilitatea să iasă de tot, dacă nu ar fi îndeplinit indicatorul de slugărnicie. Cum standardele erau Grindeanu și Tudose, doamna Dăncilă a trebuit să muncească din greu. A depășit totuși cumpăna, demonstrând că are competențe geniale la neconflictualism, supunere și gafe.

Fericită, deci, că au trecut șase luni, primești un PowerPoint frumos, te așezi singură la o masă și dai, tati, cu cititul cu intonație, că doar ești prim-ministru. Pregătită la școala de partid din Videle, te concentrezi pe două-trei lucruri bune care s-au întâmplat fără nicio legătură cu tine, exagerezi în avantajul tău orice altceva ce e posibil și ignori total logica și bunul-simț, că doar nu ești degeaba lider PSD.

Minți la greu, dar o faci natural, căci ultimii zece ani ți-au demonstrat că impostura funcționează. Ai reușit să joci rolul de parlamentar european, incapabilă fiind să vorbești o boabă de engleză sau franceză și fără a avea nici cea mai mică pregătire pe politici europene. Rolul de prim-ministru era urmarea firească, doar suntem în lumea în care Daea este o lumină a clasei politice.

Apoi, ieși și la domnul Gâdea, că doar poporul are nevoie de circ. Ca să nu „reduci democrația“ sau „să anexezi prevenția“, domnul Gâdea îți pregătește întrebările și îți scrie răspunsurile pe un prompter. Va fi dificil, căci va trebui să citești și de pe ecranul cu PowerPoint, să te uiți și la moderator și să tragi cu ochiul și la prompter, ca să fii sigură că nu o iei pe bălării. Te sacrifici pentru patrie și te gândești că țara asta are nevoie de un Napoleon ca tine. Masacrezi de câteva ori limba română pe parcurs, că doar nu o să te schimbi tocmai acum, când ai ajuns șefă de guvern.

E drept că o să pari la fel de inteligentă ca o mâță amețită de urmărit un pendul, dar faci ce ți s-a spus de la conducere, căci cine ești tu să te opui lui Dragnea și șefului lui, patronul Antenei 3? În definitiv, mâțele și prostia fac superaudiență atât la televizor, cât și pe Facebook. Alt indicator al planului de guvernare atins.

O să combați la greu și o să pari la fel de naturală precum peștele ăla de sticlă din sufrageria lui Pandele și Firea. Nu contează oricum, că doar esti VeVe hehe și ești dovada vie că poți să ajungi prim-ministru în ciuda lipsei de competență și verticalitate. Nu te complici nici cu eleganța sau cu inteligența căci, deah, toate astea sunt chestii perimate, burgheze și dăunătoare oricărui purtător de cuvânt al lui Dragnea.

O să vorbești, desigur, și de statul paralel și de dușmanii care sunt împotriva ta, a domnului tău și implicit a țărișoarei. Ignori faptul că Dragnea a semnat protocol cu SRI, că tăia porci cu inamicii și că toți ăia de spuneți voi că sunt statul paralel au fost PSD-iști sau în alianță cu PSD.

Treci și peste faptul că ești în studioul unui fost turnător la securitate, studio care este de obicei scena unde se desfășoară și sunt promovați la greu oameni de calitate precum Ciuvică și alți foști turnători la securitate sau foști angajați ai serviciilor de securitate. Cum ar fi, de exemplu, Dragomir – fost ofițer SRI acuzat că ar fi fost plătit Black Cube.

Sigur că nu știi că Black Cube este firma aia de consultanță israeliană care a orchestrat unele dintre cele mai mizerabile atacuri asupra unor persoane. Firmă angajată de voi și prietenii voștri să vă distrugă inamicii. Firmă plătită de Harvey Weinstein (monstrul ăla de a violat și abuzat sexual zeci de femei) pentru a discredita femeile care l-au acuzat. Firmă angajată de Trump, de Orban și cel mai probabil de premierul israelian pentru a îngropa în rahat mediatic adversarii lor politici. Black Cube a fost prezentată repetat, într-un mod pozitiv, dacă nu glorios, de Antena 3 și mai ales de Gâdea. Banii ăia mulți de comisioane sau furați de peste tot, banii ăia sunt folosiți pentru a plăti Black Cube. Și nu distrug numai adversarii politici ai domnului Dragnea, dar distrug și orice pretenție de obiectivitate sau bun-simț în spațiul public.

Dar tu, VeVe, nu știi. Pentru că tu ai fost angajată să citești ceea ce îți dă partidul. Să fii neconflictuală și comunicativă – un eufemism pentru slugarnică. Tu ești acolo să îi faci treaba lui Dragnea, să supraviețuiești în ciuda tâmpenilor pe care le zici și le faci. Să fii speranță pentru orice mediocru cu tupeu că poate ajunge prim-ministru. Inspirația lui Pleșoianu, Nicolicea, Șerban Nicolae, Carmen Dan sau, de ce nu, Codrin Ștefănescu că, la un moment dat, vor putea ajunge să conducă România.

Hai, că se poate!

Morons unite!

6 Feb

Dear Sir or Madam,

The Human Rights Defenders Programme of the OSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights (ODIHR) is seeking applications from qualified non-governmental organizations to develop a collaborative online platform, a gamified curriculum and an advanced human rights monitoring curriculum to strengthen the capacity of human rights defenders through the use of new technologies

Please find the Request for Expression of Interest attached or visit our website http://www.osce.org/odihr/370291.

This is most of the content of the letter I received today. The lack of period after the end of the introductory paragraph made me understand that this is not the usual letter but a true Manifesto for the bright future of human kind!

Holly shit, I thought, with my usual reverence for authority, that is exactly what we need!

I imagined the fear these magnificent initiatives are going to strike at the heart of those, from now on, forever damned human rights abusers.

Ya man! Poor Erdogan will be put under special surveillance 24h per day to reduce the effects of the imminent heart attack following the news of the possible collaborative online platform. The fact that is collaborative would be enough to release thousands if not tens of thousands of political prisoners! The online part is better than kryptonite and the platform, ooooohhhhh that platform will be the final blow to those unprotected, feeble hearted, sensitive tyrants!

Putin will decide against running Russia forever as tzar/president/prime-minister/guru in chief and not only he will donate his honestly made billions to Amnesty International but will seek retreat somewhere in Siberia where he will meditate and repent his ordered killings, imprisonment of political rivals and the few thousands other niceties he did during his brief time in power.

I was enthralled! But then, just then I realised that this is not all. There is the gamified curriculum!

How the heck didn’t we think about this solution before! This is indeed the Rosetta stone of Human Rights we were looking for these many years! It will immediately solve the hypocrisy, lack of accountability, nepotism and incompetence at the core of the many/most institutions dealing with human rights! And what, what indeed, could be better to respond to war, killings, imprisonment, beatings, forced deportations, criminal neglect, discrimination than a gamified curriculum!

I closed my eyes and imagined the magnificent world that is coming! I took a deep breath, regained my consciousness and read further realizing that this was not all. There was more geniality oozing from the epistole. I wanted to yell praise!

Ladies and gentlemen there is also an advanced human rights monitoring curriculum! God/OSCE Leadership himself could not have come up with a better idea. On top of all these already incredibly magnificent courageous and innovative ideas there was also the use of new technology.

Fully in awe of what I read, I gasped for air, gave thanks for enlightenment and decided to join the initiative!

Morons unite!

Here the rest of the letter…

Interested applicants will receive the General Terms of Reference (Annex 1) upon request. Please contact HRDcapacitybuilding@odihr.pl for this purpose.

Proposals must be sent to HRDcapacitybuilding@odihr.pl before 5 March 2018, 24:00 h CET. The final deadline for proposals is 24.00 p.m. CET on Monday, 5 March 2018.

Please address your queries or questions in writing to the address given above or the contacts mentioned in the attached Request for Expression of Interest. Kindly refrain from any telephone calls or personal visits.

With Kind Regards,

Ex-Bureaucrat’s journal. Episode 1 – Lost in Brussels/Euronarnia

7 Nov

I am sitting in the office of Director General Servoz. I realise fast that the man has nothing to do with the topic we discuss. Clearly, either he didn’t bother to read the brief prepared by his services or he simply doesn’t give a Eurocratic speech.

I waste my time explaining what works and how it could work better based on years of trying, failing and trying again. Still he is blank therefore I decide to be more graphic about extreme poverty and the risks hoping he can show some, even polite interests. I argue we could transform the existing Harry Potter EU Funds in something that could impact the poorest EU citizens outside of reports, conferences and bombastic speeches written by others. Same blank stare at the wall behind me that leaves me wondering if the meeting is happening in my dreams.

It feels like talking to a statue of Budha – highly illogical but somehow hopeful. The man could have a brilliant career working as a custom officer at the border between Euronarnia and the Kingdom of the Undesirables but it seems an odd choice of a director general of the European Commission.

Then I remember that Junker, the man nobody heard beyond the smallest EU state- Luxembourg, the epitome of uninspiring and the leader that makes Theresa May look good is the president of the most important European Institution. The fact that Servoz is one of the most important people in the Commission seems suddenly logical.

Inclusion of refugees is the only thing that sounds vaguely interesting for him. I doubt it is for the right reasons but he shows some brief signs of life.

We end the meeting with a promise that he would do what we suggested and he instructs his services to follow through. Less than 3 months later he will do the exact opposite of what we agreed and blame the usual temporary amnesia of our meeting- a tactic that I grew very much familiar with working within the Romanian government.

As I hold a rather high-level position at another European organisation I have a meeting with another Director General. As with Servoz her services are also very much committed and keen on doing things that make sense. She is new in her position and as with most of the high rank European officials seems to be very keen on doing everything possible to keep the existing status quo – a strategy that will slowly but surely make a joke out of the hopes and dreams of those that made the EU possible.

The people I meet that are both knowledgeable and pragmatic are either in positions of advisors or British therefore hardly the most influential in a Commission that deals with the Brexit.

The institution I represent is far from better when it comes to leadership. The Council of Europe Ambassador to the EU is an old diplomat close to retirement that spends more time dealing with his horses than anything else. The entire period I was there he was not in the office. He is well connected in the sense that somehow manages to stay in a job where he doesn’t do much. I had to arrange all my meetings myself. The most he was able to do was to arrange one meeting with some third rank official. I managed myself to get much higher level meetings including a meeting with the vice-president of the European Commission.

The meeting with Timmermans is exceptional. He is human, inspirational, very well informed and extremely smart. Unfortunately Timmermans himself is an exception in a European Commission that is weak, fragmented and chaotically lead by a Council and a Parliament where people like Orban and Farage often dominate the scene. As with any exceptions Timmermans (and arguably a few others) does nothing else but confirms the rule that uninspiring and often incompetent politicians appointed as Commissioners by corrupt, demagogic and populist parties control the Commission.

Why are we losing to Farage

24 Oct

Farage won. We could argue if it is a pyrrhic victory or not. Regardless, for now, Farage won. A sociopath, a clown, a racist and arguably a corrupt man won against the Europe.

His lies but also his rude and aggressive attacks against European Institutions have triggered more often than not laughable replies. If somebody calls you an idiot a polite reply in a mind-numbing Euronarnian jargon helps nobody but proves to many that Farage might have a point.

The European institutions are weak.

The European Commission with few exceptions is lead by politicians that are mediocre at best. A good part of them are vulnerable to attacks due to their previous political lives in parties that were or are struggling with corruption scandals and nepotism. Some are simply a liability and most are far from being even a small asset for the European Commission. As it is the case with many Director Generals, Juncker has the political intelligence, vision and charisma of a multilingual boot. Recently, in Romania he met enthusiastically and completely illogically with some of the most corrupted and toxic Romanian politicians.

The Romanian Commissioner is an embarrassment for the European Commission and she is far from being an exception.

It is true that some of the smartest public servants available work for the Commission but they are a minority. A good number of them happen to be British. Unfortunately their intelligence is often in strident discrepancy with the intellectual capabilities of their politically appointed leaders.

The Commission is also stuck in a losing paradigm. The European Social Funds should well be called the Harry Potter Funds as a good part of funding allocations is based on a remarkable but inexistent ability to read the future.

The way the funding process is designed is a nightmare for anybody that wishes to change the realities at the grassroots and the way its priorities are implemented is even worse. The Commission together with (often inept) national politicians managed to create an industry of fake solutions based on fake reporting and wrong incentives that makes lying at fancy conferences and seminars and not hard work in the communities to pay off.

Afraid of not losing their budgets, services within the European Commission prefer to finance the same type of projects that proved to be great on paper and mediocre if not disastrous in reality.

The same types of problems are to be found within all the other intergovernmental organisations with the important distinction that nepotism within is slightly or much worse.

Depending financially on the support of some of the biggest abusers of human rights such as Russia and Turkey and ravaged by corruption scandals within the Parliamentary Assembly the Council of Europe is a good example of a great idea risking becoming a joke due to an increasingly dysfunctional institution that is unable to reform itself.

The European Parliament is no exception. The most popular European politician leads the third biggest party and had no chance whatsoever in the elections for the president of the Parliament. A close ally of Berlusconi with similar qualities as Juncker is holding that position.

But not the weakness of European Institutions is the main problem. I will argue that a culture of lip-service, an obsession for finding always the minimum common denominator and a major lack of spine is what puts in danger the European Project.

Imagining that Russian propaganda and shrewd populists and extremist politicians can be fought with an incomprehensible diplomatic jargon and financial sweeteners is as delusional as pretending that the European Union is fine and we should keep the existing status quo.

Reform is needed. And that should start with inspiring leaders. Timmermans is one but he is far from enough.

 

 

The Harry Potter funds

16 Oct

I believe a good part of the European Social Funds (ESF) is successfully used for creating and maintaining a thriving industry of magical and obviously fake solutions. This is catastrophic not only when it comes to the spending efficiency of European public money but also for the credibility of European institutions. It gives populists and sociopaths such as Farage an easy argument against what I believe is the best thing that happened to Europe – the EU project.

Unfortunately, not just the ESF but most of the funds available for NGOs are based on the wrong assumption that ‘experts’ are able to predict the future and ‘good practices’/success can be copied and replicated. These funds I call: the Harry Potter Funds.

In the case of Eastern Europe most of these ‘experts’ are people that more or less share the same qualities, education and ideas as the people within the intergovernmental organisations, foundations and governments. They are all fluent in euronarnian jargon and have significant experience in being part of the show/circus around the European Funds. Conferences, reports, seminars, consultation with stakeholders, evaluation, trainings, field trips are part of their professional DNA. They all benefit (sometimes greatly) being part of the blessed individuals that fill airplane seats, hotels and conference rooms. A significant percentage of these people move from one intergovernmental institution to the other or switch forth and back between NGOs and these institutions.

Most of those that hold decision powers for distributing the funds do not have any hands on experience at the grassroots and know, at best, superficially the issues. That doesn’t stop them from proposing ‘solutions’. Unfortunately a very strong lip-service culture meant to please the authority makes it almost impossible to dismiss their solutions. The result is many moronic ideas at the core of calls of tens of millions of Euros. Money that end up with negative or no effect at the grassroots but with some grandiose speeches and reports presented during mostly useless but pompous and expensive conferences.

Success in the case of ‘experts’ receiving these funds depends often on their existing networks or ability to lobby/please as many donors/people in power positions as possible. The skills that they develop are rarely skills that are useful in designing or implementing successful projects in the most difficult communities. Writing applications that will score the highest and having the right connections matter a lot more than real experience making a difference in their respective fields. Relationships with people in power, paper production, number of speeches, trainings, certificates and conferences weight a lot more than the years spent in changing lives and helping directly the most vulnerable or the results.

Not once European Commission gave money to a government, a UN agency, to OSCE or to Council of Europe, institutions that charged a hefty administration fee and contracted the World Bank or a big consultancy that did the same before employing a big NGO that also took a slice of the funds before employing another one that finally employed people that work at grassroots. This type of practices is a direct result of a deeply flawed institutional culture and the’ skills’ I wrote about above.

People that do not play the game and dare to question the efficiency of projects and the fairy-tales described in the reports are seen as unwelcomed disruptors. The Eurocrats have well paid jobs and most are keen on having a comfortable life and not keen on taking risks or trying to change the world. The national bureaucrats also hate when somebody rocks the boat as that leads to problems in absorption of EU funds or penalties – things that are ‘deadly’ for their careers. ‘Experts’ hate to be challenged considering that they are vulnerable and that their livelihood depends on availability of Harry Potter type projects.

Spending the money and being covered by very clear indicators and outputs is what matters the most and not real change at the grassroots. That is the reason why a 500.000 EUR conference is always preferred to a 500.000 EUR invested in innovative but complex and rarely predictable projects meant to change to the better the situation of vulnerable communities. Decades and hundreds of millions spent on consultations, interviews, action groups, trainings, seminars, research, conferences and reports with often insignificant change at the grassroots resulted in a highly productive but toxic expertise that allows ‘specialists’ to rationalize the waste of EU money.

As long as people that produce papers and hot air are paid many times more than people that make a difference at the grassroots it is unlikely things will improve.

There are solutions but all these solutions will have to address the core of the problem: corrupt, weak or inept leadership and strong incentives to oppose any significant reform.

Sure there are exceptions but those are nothing but that – exceptions. There is a need of reports, conferences, consultations, trainings and field visits but those should represent a small percent of the way public money is spent. The majority of funding should make a difference in the lives of the disadvantaged. And for now that is, again, just exceptional.

* I was part of these systems. I held senior management positions in the private sector, NGOs, government and intergovernmental organisations. All the organizational cultures are far from being the correct ones. The link between nepotism and corruption is highly disregarded in all of them. The high level of sociopathy among people in power and the absence or corruption of the mechanisms meant to ensure transparency and enforce the ethical and moral objectives of those organisations are among some of the worst problems. Lip-service disguised as diplomacy, fear of breaking the status quo, conformity and wrong incentives that encourage lying or long but ineffective work hours and not hard work and efficiency are all issues worth looking at.