Si daca castigati tot?

Daca chiar reusiti sa convingeti nu numai o parte a parintilor, rudelor si cunostintelor noastre care au devenit dependente de emisiunile dumneavoastra, ci majoritatea lor? Daca o sa creada mai toti ca intr-adevar orice argumente impotriva dumneavoastra sunt asa cum v-am auzit spunand repetat: argumente impotriva libertatii, fabricate de securisti si cu motivatii fasciste?

Daca reusiti sa ne faceti sa uitam ca in fapt nu sunteti liberi, ci chiar din contra, sunteti cam dependenti de niste slujbe murdare dar bine platite ale unor televiziuni controlate de un securist dovedit, care este in puscarie pentru acte de coruptie si a unui fugar mafiot?

Daca nu o sa mai vedem manipularea oribila pe care o faceti seara de seara intr-un mod din ce in ce mai profesionist si o sa va credem minciunile complexe construite pe cateva grame de adevar intr-un mod care pare inspirat de propaganda fascista?

Daca nu o sa mai vedem ca sunteti si folositi exact ceea ce le reprosati ca sunt si ceea ce spuneti ca fac adversarii dumneavoastra pentru a crea o alternativa de adevar convenabila voua si patronilor dumneavoastra?

Daca reusiti sa convingeti o majoritate zdrobitoare ca sunteti echidistanti, desi circulati aceiasi oameni de la o emisiune la alta si de la o televiziune la alta care sunt fie platiti direct, fie indirect de oamenii care sunt in puscarie sau ar trebui sa fie in puscarie si care finanteaza la greu masinariile dumneavoastra, oameni printre care sunt la randul lor fosti securisti dovediti sau fosti puscariasi?

Daca reusiti sa speriati toti profesionistii cinstiti care pot si si-ar dori sa aduca o schimbare in clasa politica cu ‘stiri pe surse’ menite sa le distruga credibilitatea?

Daca chiar convingeti majoritatea ca cei care nu agream cu dumneavoastra suntem niste nimicuri sorosiste, bruxeleze, corporatiste, tehnocrate, niste dusmani ai valorilor adevarate si ca cei care reprezinta romanismul adevarat sunt numai oamenii pe care ii promovati dumneavoastra?

Daca o sa ajungeti sa aveti rata de audienta necesara pentru a putea aduce la conducere orice partid doriti pentru a nu mai fi nevoiti sa il pupati in cur pe Dragnea pentru ordonante care sa va salveze patronii?

Daca reusiti sa creati versiunea romaneasca a Newspeak-ului lui Orwell si ne inchideti gura definitiv, ce se va intampla?

Va maresc salariul? Sperati sa scapati de blestemul mancatului de cacat la comanda? O sa va recuperati coloana vertebrala? O sa redeveniti oamenii care v-ati dori sa fiti? O sa ajungeti in locul lui Gadea sau o sa il luati locul lui Ciutacu? O sa fiti ce?

A expune corupti pentru ca erau concurenta coruptului care va plateste are intr-adevar un efect bun, dar la sfarsitul zilei tot coprofragie comandata se numeste. Faptul ca in mod exceptional aveti unu, doi jurnalisti buni si ca tot exceptional faceti emisiuni bune sau aduceti oameni care merita sa fie auziti pare in context o chestie premeditata menita sa dea credibilitate marlaniilor pe care le generati zilnic.

Si oricat de prost va functioneaza disonanta cognitiva, indiferent de gradul de marlanie sau sociopatie pe care il aveti sau l-ati dezvoltat, indiferent de marimea grupului care va valideaza acum minciunile, va fi imposibil sa nu va prindeti intr-o zi ca sunteti toxici. Cariera dumneavoastra nu este una de jurnalist/a justitiar/a asa cum sper ca va imaginati, ci una de trambita urata a unor mafioti.

De ce am pierdut

1. Pentru ca nu am facut clara delimitarea dintre tehnocrat si functionarul politic lasat in urma de partidul-muma. Tehnocratii sunt cei care au venit in guvern cu experienta academica obtinuta la facultati adevarate si nu la fabricile de diplome a la Oprea. Sunt cei care au castigat experienta profesionala muncind pentru institutii respectabile, unde trebuie sa demonstrezi ca esti capabil, nu ca ai spatele potrivit. Cei care au avut succes nu pentru ca au adunat mortii la alegeri, l-au pupat in cur pe Nastase, Hrebenciuc, Blaga, Basescu  sau pentru ca au fost ei sau au avut rubedenii smechere sau securiste.

Zdrobitoarea majoritate a fostilor secretari de stat, secretari generali, secretari generali adjuncti, directori de servicii sunt in aceste pozitii de multi ani. Nu toti ( sunt cativa oameni foarte faini rataciti printre ei), dar marea lor majoritate merita cu prisosinta injuraturile adresate tehnocratilor de catre televiziunile aservite mafiotilor si sobolanilor politici care- in mod ironic- i-au si numit in pozitiile in care sunt. Pentru ca ei sunt oglinda perfecta a politicienilor care i-au promovat: incompetenti, corupti si mitocani .

2. Pentru ca nu am fost nesimtiti. A fost aproape imposibil- avand un sef care ar putea fi ilustrarea practica a definitiei bunului simt si a modestiei- sa raspunzi adecvat avalansei de cacat mediatic la care am fost expusi  continuu, lucru facut profesionist si super eficient. Dacian a spus repetat in sedintele de la cancelarie ca noi suntem acolo ca sa incercam sa facem cat mai mult bine pentru cetateni si nu pentru a castiga popularitate.

Anii multi in care  sociopatii, toapele si toparlanii de la televiziuni- fie ca lucrau acolo sau ca au fost promovati in spatiul public acolo- au facut ca nesimtirea sa fie atuul principal al “safului” roman si noi nu am fost capabili sa facem mai nimic pentru a schimba asta, fiind prea prinsi in gestionarea crizelor zilnice.

3. Pentru ca am fost naivi, prosti si fricosi. Am acceptat sa lucram cu aceiasi oameni  din sistem care sunt acolo nu pentru ca ar fi profesionisti, ci pentru ca au fost pusi acolo de politicienii care ii controleaza.

Am crezut in mod naiv ca atata timp cat tratezi oamenii cu care lucrezi cu incredere si respect, incet, incet vom reusi sa cream o masa critica care sa se poata reforma.

Am fost prosti pentru ca am crezut ca majoritatea celor care privesc la haznalele mediatice vor putea sa inteleaga manipularea oribilala la care sunt supusi si vor cauta raspunsurile direct de la noi – tehnocratii.

Odata ce am inteles cum functioneaza lucrurile ne-a fost  frica sa facem schimbarile necesare pentru ca exista riscul sa blocam complet sistemul. In plus, era deja prea tarziu cand ne-am dat seama ca, in fapt, noi eram priviti ca inamici de catre o administratie in general incompetenta si incapabila sa functioneze intr-un sistem meritocratic. Fara spaga, pile, pupincurism si trafic de influenta o buna parte a sistemului functionarilor publici nu ar exista.

4. Pentru ca nu am inteles ca avem un adversar si – mai ales- ca adversarul este disperat. Am crezut in mod prostesc pentru primele luni ca toti cei din jurul nostru inteleg ca noi chiar ne dorim sa facem tot ceea ce putem ca sa fie mai bine. Si am crezut ca vom fi ajutati sa o facem.

Clica partidelor vechi lupta pentru supravietuire. Marea majoritate a elitelor partidelor ar muri de foame sau ca fosti puscariasi intr-un stat cinstit si meritocratic. Cei mai multi dintre maharii din partidele vechi lupta- nu pentru binele Romaniei ci pentru a se salva de la puscarie.

Trambitele, vuvuzelele si ciuvicii fara televiziunile  mafiotilor de care sunt dependenti ar muri  si ei de foame. Am priceput mult prea tarziu ca politicienii vechi vor fi ingroziti de posibilitatea ca oamenii cinstiti si profesionistii sa conduca guvernul, pentru ca asta ar insemna dezvaluirea furtului sistemic si automat puscarie si implicit sfarsitul carierei lor, a rudelor lor si a clicii asociate lor.

Noi, putinii tehnocrati din guvernul Ciolos stiam ca in momentul in care vom pleca ne vom intoarce la slujbele noastre bune sau foarte bune, unde suntem considerati buni sau foarte buni profesionisti, respectati si mult mai bine platiti decat in guvern.Slujbe unde suntem feriti de linsari mediatice platite.

Motivatia noastra de a incepe un razboi de aruncat zoaie pentru a supravietui pe pozitii unde nu eram chiar deloc fericiti era aproape de zero.

Asa ca am stat frumusel la locurile noastre si am incercat sa ne facem treaba cat mai bine. Nu am dezvaluit pentru stirile senzationale  stilul cateodata mafiot de functionare al parlamentarilor, nesimtirea cvasi-generala a liderilor politici si interferentele lor in ministere si nu am vorbit cum ar fi trebuit despre marlanii din randurile noastre . Nu am fost la televiziuni, pentru ca am crezut ca era mult mai important sa ne facem treaba si nu sa dam bine la emisiunile papagalilor de la televizor. Am ignorat opiniile ridicole ale unor securisti sau penali dovediti cu zero experienta in domeniile in care lucram noi pentru ca am crezut in mod stupid ca nu sunt relevante, desi acestia controleaza televiziuni cu audienta de sute de ori mai mare decat audienta noastra pe facebook.

Am pierdut si pentru ca a fost numai un an. Pentru ca nu am fost pregatiti sa functionam intr-un sistem profund disfunctional. Pentru ca ne-am crezut mai buni decat am putut sa fim si nu am estimat bine cat si ce putem face. Pentru ca nu am avut antrenamentul si nici motivatia de a ne scuipa si balacarii cu tatele, bufonii, sociopatii si coprofagii profesionisti care sunt disperati in a-si pastra pozitiile de putere unde au ajuns fie prin smechereala, agresivitate si  coruptie, fie taras.

Din pacate, schimbarea nu poate veni numai cu bun simt. Nu poti sa raspunzi batausului platit cu citate din Gandhi.  Nu poti raspunde atacurilor personale cu tacere sau cu principii sofisticate de etica si morala. Nu poti raspunde Sintezei Zilei cu un articolas pe facebook sau cu inchiderea televizorului.

Raspunsul ar putea fi daca am reusi sa ne adunam un grup relativ mare de donatori pentru a sprijini si responsabiliza initiative menite sa contrabalanseze ghiti, hrebenciucii, varanii si politica penala . Inca nu am raspunsul cum s-ar putea face asta cel mai bine dar inca ma chinui sa il gasesc.