Jurnal de guvern -4

Am avut o super saptamana. Dacian a facut pe Mos Craciun si am reusit cu ajutorul lui si al catorva prieteni sa imbrac si sa incalt pentru iarna aproape 200 de pusti din Ferentari si din Jilava. Am scris aici despre asta http://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/oxford-premierul-si-isaura.

Ghinea s-a mutat de tot la Guvern si in ciuda faptului ca ne chinuie si i-am da pe rand – sau colectiv- cu cate ceva in cap, incepe sa se configureze un plan anti-saracie care foloseste cam tot ce am gasit facut bine. Si are, in sfarsit, si o logica. Cristi mananca numai tampenii . Habar nu am cum rezista la ritmul de lucru pe care il impune, dar a reusit sa ne convinga si pe noi sa ne mutam in cladire si cateva pizzerii ca comenziile la 11 noaptea de sambata la guvern sunt pe bune.

Am invatat continuu cate ceva si intalnirile cu ceilalti consilieri de stat sunt senzationale, desi ma fac sa ma simt prostul scolii aproape de fiecare data.

Incepem sa avem o echipa solida si ne simtit un pic cam prea destepti. Dacian incearca sa ne previna ca suntem intr-o bula si ca ministerele vor fi nuci tari pentru ideile noastre.

Reusim sa avem o forma normala pentru planul anti-saracie. Suntem cam fericiti si cam plutitori. Ghinea tortureaza cativa oameni extraordinar de talentati si avem o forma grafica care e chiar interesanta . In mod firesc, zdrobitoarea majoritate a functionarilor din ministere carora le prezentam schema au privirea aia de soc, indurerare si compatimire promovata de RomaniaTV.

Socul vine de la faptul ca noi zicem, de fapt, ca avem probleme uriase cu saracia si ca trebuie sa facem lucruri. Nu sa vorbim despre cum ar trebui sa faca altcineva lucrurile. Oricine altcineva, dar nu noi. Nici nu spunem ca e vina mostenirii geo-politice sau a vreunei conspiratii mondiale care le-a taiat functionarilor publici abilitatea de a gandi sau de a avea initiative bune. Nu propunem nici macar strategii, nici comitete si comisii, nici vizite de studiu si nici traininguri la mare si la munte pentru a discuta cum sa discutam. Romania nu e cea mai minunata si nici cea mai mandra tara. Chiar din contra, suntem cam la coada Europei.

Mahnirea si amaraciunea se datoreaza faptului ca o sa trebuiasca sa se chinuie sa gaseasca tot felul de motive pentru a nu face ceea ce vrem noi si pentru a nu-si supara patronii politici care i-au numit in functiile in care sunt si care le-au ordonat an sabatic. Compatimirea lor e fireasca:  muncim ca nebunii, incercam sa facem lucruri si suntem clar dusi cu capul crezand ca o sa putem sa ii convingem sa faca ceea ce noua ni se pare normal.

Prima mea intalnire cu secretarii de stat de la ministerele raspunzatoare- in majoritate vechii secretari de stat- ma lamureste rapid cam cum or sa stea lucrurile in continuare. Sunt soparlit rapid la ministra muncii, ca incerc sa ii subminez autoritatea. Aflu asta aproape instant din acelasi minister si ma gandesc ca probabil mai potrivita ar fi denumirea de Ministerul Sifonaritului decat cea oficiala care e si mult prea lunga ca sa o retina oricine.

Doamna ministra – cu care o sa am placerea sa lucrez pe langa peste cateva luni – ma face si ea de rahat cu mare entuziasm la Dacian, confirmandu-mi faptul ca sunt inspirat cu denumirile de ministere. Bineinteles, nu ma intreaba si pe mine cum a fost intalnirea si care este parerea mea. Nu de alta, dar oricum ma chinuiam sa ma intalnesc si cu ea de a doua zi de cand m-am instalat. Ma gandesc ca stau bine de tot: sunt de mai putin de o luna in Guvern si am cel putin doi super fani, unul in distinsa persoana a  vice-premierului si celalalt in persoana remarcabila a ministrei Muncii.

Apare si prima problema mai serioasa.

Domnul Tariceanu a numit o consiliera de stat roma, inca din perioada in care dansul era prim-ministru. Un lucru bun in intentie, facut insa ingrozitor de prost in practica. Doamna in cauza are toate calitatile posibile: este agramata, fara nici un fel de pregatire profesionala care sa o fi recomandat-o pentru o pozitie de asemenea nivel, cu excese rasiste inverse si cu o acuta lipsa de coloana vertebrala. Bineinteles, a facut scoala de securitate a lui Oprea, desi in mod sincer habar nu am cum si sunt foarte neincrezator ca doamna ar fi putut sa termine si clasa a VIII -a. In multii ani in care a ramas in aceasta pozitie a reusit in mod practic sa nu faca nimic, in afara de a se lauda ca aduce voturi la ALDE si sa isi intareasca o pozitie construita pe un caracter de politician tipic. In primele zile a venit la mine si a incercat sa se asigure ca isi va putea pastra pozitia. Mi-a povestit ca are tatal grav bolnav si ca depinde de locuinta luxoasa platita de stat prin binecunoscuta RAPPS. Asta, in ciuda faptului ca nu ezita nicicand sa discute despre bogatia ei si a familiei ei. Conduce un Audi de super fita in timpul in care nu se plimba cu masina guvernului. Imi aduce si o sticla super scumpa de vin – chipurile de ziua mea. Imi spune si ca “noi, tiganii”, ar trebui sa ne ajutam unul pe celalalt si ca ea nu va pleca din Guvern fara scandal. Ca unul care nu i-am cerut nicicand ajutorul  si am fost extrem de critic la adresa dansei, ii intorc cu mare drag sticla de vin inapoi.

Cancelaria a decis sa faca evaluarea consilierilor de stat vechi. Stau departe de evaluare si cer sa nu fiu consultat. Evaluarea iese asa cum ma astept: dezastruasa si este data afara. Bineinteles, il acuza pe cancelar de rasism si pe mine ca nu sunt indeajuns de rom. Cumva asteptat, nici dansa si nici presa aservita partidelor celor bune nu sezizeaza ironia. Mama si Lili se uita la Antena 3 si o injura cu spume, iar eu ma gandesc sa o felicit pe fosta consiliera de stat pentru inventarea tiganometrului care o face pe mama arianca.

In mod surprinzator, sunt si cateva organizatii serioase care sunt dispuse sa creada ca un super profesionist cum e Dragos, care a lucrat cea mai mare parte a vietii lui in organizatii interguvernamentale, care apara in mod deosebit drepturile minoritatilor a fost lovit de streche si a inceput sa vorbeasca agramat si simplist, cum vorbeste doamna in cauza.

Oricum suntem amandoi mult prea politicosi si ii gasim doamnei scuze in timpul in care aceasta ne umple de rahat cu eleganta ei tipica. Decid sa nu ma infurii si sa nu raspund tampeniilor pe care le spune – in definitiv avem nevoie de romi care sa faca politica si chiar tare mult de femei rome care sa faca asta. Retrospectiv sunt un idiot –prostia, marlania si mai ales incompetenta nu au justificare. Avem o multime de femei rome super profesioniste care ar trebui sa fie in pozitii de decizie si care din pacate au fost inadvertent reprezentate intr-un mod ingrozitor de stupid de doamna consilier de stat.

Exercitiul imi prinde deosebit de bine si ma pregateste pentru experientele dure care vor urma si care o sa imi dovedeasca ca, din pacate, consiliera de stat roma nu era deloc un caz exceptional si chiar deloc cea mai slaba veriga a sistemului. Am avut placerea de a intalni secretari de stat mai penibili dar despre asta in capitolul urmatorul.

Jurnal de guvern -3

Termin de citit minunatia de proiect si dau cateva telefoane ca sa ma lamuresc cum stam. Stabilim si o intalnire cu cei responsabili din ministere plus cei de la  firma de consultanta super procopsita si bine platita care este angajata de finantatori pentru “a ajuta” cu proiectul.

Ma astept ca oamenii care lucreaza pentru super-firma internationala care are o reprezentanta in Romania sa ne lumineze si sa vina cu o solutie care sa deblocheze cele 3.000.000 de EUR. Imi dau seama cu oaresce stupoare ca, de fapt, nimeni nici ei, nici responsabili din ministere nu au citit proiectul.

Spun asta si binenteles toata lumea protesteaza. Intreb daca toata lumea vorbeste engleza. Bineinteles, ca da. Ii intreb daca stiu ce inseamna horn. Imi spun cu totii ca inseamna corn. Intreb ce fel de corn. Corn de animal, mi se raspunde. Intreb daca stiu cum se spune la cornul de panificatie. Mi se raspunde oarecum iritat ca se spune “baan” ( se scrie bun).

In proiect e scris clar in primele pagini ca guvernul Romaniei ofera o gustare in cadrul programului “Horn and Milk”.  Adica noi le dam copiilor și coarnele de la vacă si laptele.

Sunt minim cate 20 de greseli pe fiecare pagina. Vorbesc aici doar despre acele pagini care nu au fost copiate din alta parte. In propunerea de proiect sunt multe, multe  propozitii care nu sunt terminate. Le dau repede si cateva exemple din multele disponibile.

…best practices nationally and locally to prevent early

…cele mai bune practici nationale si locale care sa previna timpuriu ( ce sa previna nu stim)

, in order to strengthen the legislative and institutional framework within a comprehensive national public policy.to p

 pentru a intari cadrul legislativ si instutional cu o politica publica nationala . care sa p

In engleza p se pronunta pi care e la fel cu pee ceea ce inseamna a te pisa.

Avem propuse cateva chestii mirobolant de inovatoare care revolutioneaza felul in care vom imbunatati “eficienta activitatilor remediale”.

– Organizing activities with creative;

Organizarea activitatilor cu creatie

– Consciousness professional instructor;

Instructor profesionist de constiinta

Instructorii profesionisti de constiinta ar fi tare buni, mai ales pentru clasa noastra politica si administratia publica plina de biro-politicieni. Dar unde ii gasim? Si cum ne-ar ajuta ei sa aducem mai multi copii la scoala? Sunt intrebari la care doar activitatile cu creative multa rau ne-ar putea raspunde adecvat.

Mai sunt o multime de alte tampenii cum ar fi sa le dam copiilor haine de golf si bonete  ( in aceeasi propozitie) sa facem educatie de plastic, sa realizam intalnirea reala , sa ii invatam pe copii si cadrele didactice despre tragedia istorica Roma precum si  obiceiurile/ traditiile/ obiceiurile Roma (sic).

Atentie sporita trebuie avuta cu familiile, in care picatura este gasita in fratii mai varstnici.

Intalnirea este un fiasco. Directorii din ministere arunca vina de la unul la celalalt, dar reusim in cele din urma sa stabilim ca vom debloca proiectul si ca firma cea smechera ne va ajuta. Chestia cu picatura ramane in suspans dar am inceput sa inteleg acronimele celor de la justitie, asa ca am sperante mari ca voi avea o revelatie in viitor.

In ciuda urgentei in urmatoarele 2 saptamani nu voi putea sa dau de nimeni de la minunatia de firma de consultanta, iar ministerele vor face tot posibilul sa blocheze orice fel de schimbare. In ciuda faptului ca finantatorul se chinuie sa ne ajute nu se intampla nimic.

Cam disperat ii trimit domnului vice-premier Dîncu un SMS in care il rog sa imi delege un secretar de stat pentru a putea rezolva problema. Nu de alta, dar blocajul principal este la ministerul dumnealui. Imi raspunde cu un SMS  iritat ca delegarea nu se face prin SMS. Il sun. Si imi iau ditamai smetia – practic sunt pus la punct cu: cine ma cred ca sunt, ca doar nu am scris Don Quijote, ca nu a auzit nimeni de mine si ca guvernarea nu se face cu diletanti. Tonul  e minunat, musteste de o superioritate  delicat asezonata cu un butoi de ego si flambata in aroganta cat cuprinde. Asa cam cu vorbesti cu un coleg care incearca sa faca ceva util in guvernul mult iubit in special de partidul dansului- PSD-ul.

Ma gandesc sa ii spun rapid ca m-a recomandat domnul Oprea, un mare scriitor roman, dar banuiesc ca nu o sa guste deloc ironia. In plus are partial dreptate, asa ca incerc sa il impac, desi reactia mi se pare exagerata.Ii raspund super zen ca scopul meu este sa salvez 3.000.000 de EUR si ca am nevoie de ajutor, chiar daca nu am ales cea mai buna metoda.  Imi raspunde cu recomandarea sa folosesc caile institutionale si imi inchide plin de galanterie telefonul, inainte de a apuca sa mai zic ceva.

Sunt siderat. Omul mi se parea un tip destept ( il citisem cu placere) si probabil singura speranta ca PSD-ul poate fi reformat pe niste principii cat de cat acceptabile.

O sa treaca aproape 2 luni pana cand o sa fie posibila o intalnire cu Excelenta Sa, Domnul Profesor Universitar Doctor Vice-Prim Ministru Dîncu. Intre timp o sa se vada cu o multime de reprezentanti de ONG-uri, o sa i se planga  lui Dacian de cateva ori de mine, desi totalul timpului in care am vorbit cu el a fost  sub 2 minute si o sa aranjeze intr-un mod plin de delicatete sa nu trec de sefa lui de cabinet.  Doamna in cauza, cu o experienta uriasa in administratia publica si un ego pe masura se va stradui sa ma faca sa ma simt cat se poate de prost si ma va pune sa astept repetat in fata usii ei. Imi va explica, de asemenea, cum stam cu problema romilor si imi va fi foarte clar ca habar nu are si nici nu s-a interesat vreodata cam ce stiu eu sa fac si de ce sunt prin guvern.

Asta in ciuda faptului ca Dacian a fost foarte explicit spunand ca oamenii din pozitia de consilier de stat la cancelarie il reprezinta pe el, adica pe prim-ministru.Incep sa inteleg ca tehnocratii suntem cativa si ca oameni bagati pe gat de partide primului-ministru o sa se straduiasca sa ne faca viata cat mai imposibila.

Excelenta Sa va parea a fi foarte preocupat de apararea domnului Toba si indirect a domnului Oprea in discutiile in guvern la care particip si va incerca sa ii inchida gura domnului Vlad Alexandrescu care nu se sfia deloc sa zica de plagiate si plagiatori de fiecare data cand avea ocazia. In toate imprejurarile posibile, domnul Vice-Prim-ministru nu va ezita, in mod colegial sa isi declare parerea despre stupizenia mea celor care ma cunosc.

Se afla cumva ca scriu in Dilema Veche, Ileana ma ajuta cat poate si ea, mai am cativa prieteni care pun o vorba buna si ajung dupa 8 saptamani de la convorbirea telefonica sa ma vad cu Maria-Sa. Va fi o convorbire buna, politicoasa si ramasa fara absolut niciun rezultat. Toate incercarile mele de a face ceva in domeniul de care se ocupa domnul Dîncu vor avea acelasi succes.

Statul Roman pierde cele 3.000.000 de EUR  si niciunul dintre responsabili nu va fi tras la raspundere.

Coordonatoarea proiectului si birocrata PSD-ului in Ministerul Educatiei se va suspenda, in  asteptarea unor vremuri mai bune si mai putin tehnocratice. Nu e suspendata asa aiurea, ci implementeaza un alt proiect pe care l-a sustinut si aprobat in timp ce era in minister. Desigur o face plina de dedicatie in mod voluntar si nu lucrand pentru Banca Mondiala pe o poala de bani pe care tot noi ii platim.

Lansarea planului anti-saracie va fi inca o surpriza minunata. Dar despre asta in urmatorul episod.

 

Jurnal de guvern – 2

Sefu’ zice ca, pentru inceput, ar trebui sa particip la sedintele de guvern . Sunt bine dispus, asa ca zic sa ii fac domnului hatarul nu de alta dar imi este tare drag de el si decid sa ii cinstesc pe oamenii aia cu prezenta. Ma imbrac frumusel la costum si ma duc in sala enorma unde se tin sedintele de guvern.

Ma bag in seama in minutele dinaintea sedintei cu cativa ministri, inclusiv cu viitoarea mea sefa de la Munca si imi stabilesc si doua intalniri – tot cu ministri. Simt ca am facut treaba.

Toata lumea in jurul meu vorbeste in acronime pe care nu le pricep si in numere de legi. De cateva am mai auzit si ma gandesc sa intru si eu in vorba si sa arunc asa la smecherie cateva numere si paragrafe sa par destept. Insa doamna Pruna e pe langa mine si ma abtin. Acum, cand ma uit in urma, stiu cat de desteapta si de sarcastica poate fi Raluca si ma felicit pentru ca am luat atunci una dintre cele mai inspirate decizii . Raluca o sa sfarseasca venind sa ne ajute la lectiile cu pustii din Ferentari si o sa devina una dintre persoanele care imi plac rau.

Sunt deja exasperat de jargon cand domnul de la securitate vine si ma intreaba daca am ORNISS. Piticii imi zic sa ii spun ca am avut, dar nu mai e contagios acusica, asa ca poate sa fie linistit. Mai ales ca singura cale de transmitere este prin schimbul de fluide corporale, ceea ce nu intentionez sa fac in cladirea guvernului. Omul imi spune Excelenta in mod serios, asa ca nu cred sa aiba simtul umorului si decid sa ignor piticii si sa il intreb cu distinctia care ma caracterizeaza ce este ORNISS-ul.

Se uita cu mila la mine si imi explica ca este o verificare pe motive de securitate si ca am nevoie de ea pentru a participa la sedinte si pentru a avea acces la dosare secrete. Ma pregatesc sa ii spun ca la Budrea ORNISS-ul nu se preda nici inainte si nici dupa lectia de cules cucuruz dar intra sefu’. Imi zambeste cald de tot, cum face el de obicei, ne salutam si brusc nevoia de ORNISS dispare. Domnul de la securitate imi spune soptit si cumva conspirativ ca imi da o derogare temporara si ca va veni la mine la birou pentru a rezolva problema.

Verificarea pentru ORNISS este o noua aventura. Trebuie sa completez o gramada de tampenii. Sunt obligat sa dau detalii despre toate tarile in care am fost in ultimii 5 ani. Am fost sef regional la o organizatie care lucreaza in 98 de tari si sa mor ca nu vad cu ce ajuta pe cineva sa citeasca despre cufureala mea din Laos sau cum am cantat Katiusa la 3 noaptea in capitala Georgiei cu 5 zdrahoni piliti. In plus, mi se cer detalii despre intalniri cu strainii. Cum ma intalnesc practic in fiecare zi cu straini (fiu-meu si maica-sa sunt cetateni canadieni) si cum calatoream in fiecare saptamana in strainatate pentru a ma intalni cu oameni, ma gandesc ca jeniile care au gandit formularul sunt fie dusmanii mei, fie securisti vechi si tampiti care inca traiesc cu nostalgia secretomaniei PCR-ului.

Ma infurii si decid elegant sa pasez responsabilitatea Simonei si eu sa ma apuc sa fac treaba si sa construiesc Romania tehnocrata si meritocrato-dezvoltata.

Avem un proiect de 3.000.000 de EUR scris de doua dintre cele mai minunate ministere ale noastre si finantat de norvegieni. Proiectul este blocat si decid sa imi dovedesc compietenta si sa il dezblochez. Este vorba despre initiative menite sa aduca la scoala copiii, asa ca sunt entuziast, mai ales ca fac acelasi lucru de vreo 8 ani de zile in Ferentari. Cer proiectul si ma apuc de citit.

Mi s-a spus un pic superior ca mi se va trimite proiectul in engleza, asa cum a fost trimis si aprobat de partenerii norvegieni. Engleza se preda la Budrea intre lectia de muls capra si analiza textelor lui Borges dar sa nu divaghez. Aflu rapid o gramada de lucruri interesante, cum ar fi :

the total illiteracy that Romania has (245.38728) accounted for 27.4%

Totalul analfabetilor in Romania este 245.38728 sau 27.4%. E o chestie absolut noua pentru mine si imi dau brusc seama de ce ca cetatean mi se parea ca ministerele vad Romania foarte diferit. Fie avem niste ministere fabulos de precise si capabile sa determine ca avem 245 virgula 38728 analfabeti, fie suntem cea mai numeroasa tara din Europa – cei peste 24 de milioane de romani analfabeti (24.538.728 ca sa fim precisi) reprezentand mai putin de 28% din intreaga populatie.

1600 scholars with risk of early school dropout coming from disadvantaged communities

Proiectul va salva 1600 de savanti (scholars in engleza se traduce ca savant) de la riscul de abandon scolar.

education are the ways of developing themselves

Educatia sunt drumurile de dezvoltare a lor insile

Children who attend primary school but at risk of dropping Size 5

Copii care merg la scoala primara, dar la risc sa slabeasca pana la masura 5

Types of recreational activities: Circles on materials, The visits…

Vom folosi cateva tipuri de activitati recreationale, absolut inovative cum ar fi: cercuri pe materiale si Vizitele.

Ordinul numarul 1540 din 19 iulie 2007 privind interzicerea segregarii scolare a copiilor romi action plans to implement “Governmental Strategy for the inclusion…

Ma gandesc citind ca, probabil in perioada in care am ajuns sa avem o populatie mult mai numeroasa decat cea a Marii Britanii, englezii au introdus in limba lor o serie de expresii tipic romanesti sau ca am inceput o actiune de lobby destept pentru promovarea invatarii limbii romane de catre finantatorii norvegieni.

Rad cu lacrimi citind proiectul si evlavios fiind, ma crucesc gandidu-ma cum este posibil ca vreo cateva zeci de oameni, unii dintre ei in pozitii extrem de importante in ministere, au reusit sa trimita un proiect plin de greseli gramaticale, cu cateva zeci de propozitii care au fost uitate netraduse din romana si extrem de slab din punct de vedere profesional unuia dintre cei mai importanti finatatori externi.

Ma crucesc si pentru ca a fost posibil ca finantatorii sa fi aprobat un asemenea proiect care include niste costuri absolut nesimtite pentru reconditionarea unor scoli spre bucuria si pandaratul primarilor si practic nimic coerent despre cum reducem abandonul scolar.

Decid viteaz sa aduc cele 3.000.000 in tara si sa ii ajut intr-adevar pe cei 1600 de copii. Eventual sa ii fac savanti. Cum o sa o fac o sa ma puna in gura vice-premierului si o sa imi demonstreze incapacitatea mea de a intelege logica sistemului aparatului birocratic. Dar despre asta intr-un articol viitor.